Pandemia, prin ochii copiilor: „Mi-a lipsit să mă duc la bunicii mei și să mă îmbrățișez cu prietenii“

• Copiii până la vârsta de șapte ani se adaptează în funcție de mediul de acasă
• Copilul poate să scape neafectat de perioada asta, totul depinde de tine ca părinte

Ți-ai întrebat vreodată copilul ce crede despre pandemie? Tu ai învățat să trăiești cu virusul, dar cum trăiește el, cel mic, care în ultimul an și-a pierdut prietenii și vizitele la bunici? Toate din cauza restricțiilor și măsurilor de distanțare.

Îți faci griji ca părinte și e normal. Dar hai să vedem ce zici ei… copiii. Vreau să o cunoști pe Teodora, elevă în clasa a VI-a. În ultimul an, pasiunea ei pentru motoare a fost hrănită doar din filmulețele de pe Youtube.

Teodora: „Părinții sunt foarte protectivi în perioada asta. Cred că cel mai greu a fost capitolul legat de motocicletă. Nu am mai avut parte de plimbări, de întruniri, mi-a fost foarte dor de partea asta cu călătoriile.“

Și Amalia, în vârstă de 9 ani, a petrecut ultimul an mai mult acasă, cu familia. Dar a înțeles că distanțarea era necesară: „În pandemie s-au întâmplat multe lucruri. Mi-a lipsit să stau cu prietenii, dar mai în special să mă duc la bunicii mei, sa mi-i vizitez și să mă îmbrățișez cu prietenii, nu putem să păstrăm aceleași contacte ca înainte.“

Copiii până la vârsta de șapte ani se adaptează în funcție de mediul de acasă. Aceștia preiau stările pe care părinții le au, frica de îmbolnăvire, panica și protejarea în exces.

Reporter: Ce știi tu despre pandemie?

Ariana: „Ăă… nu prea știu nimic. Aaa, da, mi-a zis că e pandemia și nu putem ieși afară“.

Copilul poate să scape neafectat de perioada asta, totul depinde de tine ca părinte. Un sfat de la cineva care știe este ca să nu îl izolezi doar pentru că ți-e teamă să nu se infecteze.

Silvia Stoian, psihoterapeut: „Părintele trebuie să-i dea atenție constructivă. Atenția constructivă presupune să-i dezvolte sentimentul de utilitate. Ca el să fie util, părintele trebuie să-l pună să facă sarcini gospodărești.“