Un vârf de…Nuc

Nucul, Juglans Regia este numit Regele tuturor pomilor pentru că există pe Pământ încă din perioada glaciară. Numele „Junglans” vine de la expresia latină „Jovins glans”, care înseamnă „glandele lui Jupiter” sau „Fructele lui Jupiter”. În mitologia greacă, se spune că nucul ar fi apărut după ce o nimfă pe nume Carya a fost transformată de Zeus în acest pom pentru că aceasta i-a refuzat avansurile.
La romani, nucile au fost considerate hrana zeilor, preferatele lui Jupiter care aduceau înțelepciune și cunoaștere.

Primele livezi cultivate cu nuci în antichitate au apărut în China, Japonia și India. De aici nucile ar fi fost aduse în Europa de Alexandru cel Mare. Acesta ar fi plantat un nuc uriaș în grădinile palatului său, iar cine mânca din nucile lui căpăta înțelepciune și putere. Dacii îl cunoșteau și venerau, ca pe un arbore magic dar și ca sursă de hrană și medicament. Nucul era sădit pe lângă casă cu ocazia unui eveniment special, cum ar fi venirea pe lume a unui copil.  Mai mult la noi se spune că nu e bine să dormi sub un nuc, deoarece frunzele lui emană un parfum care poate aduce slăbiciune și vise rele.

În multe culturi europene, nucul era asociat cu soarta și destinul. Se credea că dacă visezi un nuc, vei avea o viață lungă și înțeleaptă. În unele sate, oamenii aruncau nuci în foc în ajunul Anului Nou, iar zgomotul făcut de ele spunea dacă anul următor va fi bogat sau sărac. Femeile care doresc copii obișnuiau să îngroape o nucă în pământ, ca simbol al fertilității. Astăzi din frunzele nucului poți face un ceai care echilibrează tranzitul intestinal. Extractele din mugurii de nuc sunt utilizate pentru controlul glicemiei și al colesterolului rău. Clătește-ți părul cu infuzie de frunze de nuc pentru o nuanță de roșcat arămiu. Consumul nucilor îi va aduce organismului, vitamina E, magneziu și acizi grași omega-3 benefici pentru inimă și creier.