Un vârf de…ghiocel

„Atunci când ghioceii îți zâmbesc din zăpadă, se anunță venirea primăverii. Numele ghiocelului Galanthus, înseamnă în greacă „floare albă de lapte”. Mai este cunoscut ca Floarea Speranței și a Morții, dar și ca prima floare apărută pe Pâmânt. Conform legendei, se spune că atunci când Dumnezeu i-a alungat din Rai pe Adam și Eva, pe Pământ era iarnă. Eva, copleșită de frig a început să plângă în disperare, aducându-și aminte de Grădina Raiului. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de ea și a transformat câțiva fulgi de zăpadă în ghiocei pentru a-i aduce aminte că există speranță.
Ghiocelul a fost menționat în urmă cu 3.000 de ani, în Odiseea lui Homer și a fost dat de zei lui Ulise, pentru a contracara ‘otrava uitării’’ administrată de vrăjitoarea Circe. Se mai spune că în timpul luptei Primăverii cu Iarna, Primăvara s-ar fi tăiat la deget. Iar din picăturile de sânge căzute în zăpadă, au fi răsărit primii ghioceii, ca un simbol al victoriei asupra Iernii. O legendă germanică povestește ca atunci când Dumnezeu a creeat toate lucrurile pe pământ, a rugat zăpada să ia puțină culoare de la flori.
Dar din toate florile de pe pâmânt doar ghiocelul a acceptat să-i dea puțin din albul lui pur. Ca răsplată, zăpada l-a lăsat pe ghiocel să înflorescă primul și să vestească Primăvară. Se spune că oricine poartă un ghiocel, ar avea numai gânduri pure și înalte. Dacă o fată tânără mânâncă primul ghiocel pe care îl găsește Primăvara, nici vântul, nici soarele nu ar bronza-o în aceea vară.
Se mai spune că durerea de cap poate fi calmată dacă îți freci fruntea cu flori de ghiocei. Ghiocelul poate fi un aliat valoros în călătoria ta spirituală pentru că te poate călăuzi în timpul meditației aducând energia noilor începuturi. Astăzi ghioceii sunt un simbol al luminii și al purității. Și în luna lui Mărțișor, oferă ghioceii pentru a aduce energia pozitivă și bucuria în viață celor din jurul tău dar și ție.”