Un vârf de…Spânz

Spânzul, Helleborus face parte din familia Ranunculaceae, cu origini în Europa și Asia.
Elebor însemnă „calomnie” în limbajul florilor. În franceză, spânzul se numește ”Herbe aux Fous„ care se traduce în „plantă nebună”.
De-a lungul timpului spânzul a fost cunoscut pentru proprietățile magice și vindecătoare. Mai mult se spune în diverse culturi și credințe că planta avea puterea de proteja, de a apăra de rău și de a aduce noi începuturi.
În mitologia greacă, regele Melampus ar fi utilizat floarea de spânz pentru a vindeca un rege și fiicele sale, care ar fi fost blestemați de nebunie de zeul Dionysos. Spânzul a mai fost considerat o plantă protectoare împotriva farmacelor și a spiritelor rele.
Vechii romani și greci recomandau un remediu pe bază de spânz pentru a trata melancolia. Mai mult era un tratament eficient împotriva paraziților intestinali. Pe lângă proprietățile medicinale, spânzul mai era cunoscut pentru că era o plantă clasică a vrăjitoriei medievale. Era folosit în ritualuri de exorcizare, în unguente pentru zbor și în pulberi de invizibilite. Într-o poveste franceză se spune că un vrăjitor s-ar fi făcut invizibil împrăștiind un nor de pulbere uscată de spânz.
Specia de spânz, Helloborus niger a fost utilizată în medicina tradițională pentru tratarea reumatismului și a depresiei. Dar trebuie să ști că multe specii de spânz conțin substanțe toxice care pot fi periculoase pentru sănătatea ta dacă sunt ingerate în cantități mari.
Din rizomul de spânz se produc unele medicamente pentru tratarea bolilor de inimă.
Mai mult spânzul este o plantă preferată de grădinari, datorită frumuseții sale și pentru că înflorește la începutul primăverii.
Fie într-un castron, fie într-un ulcior, o grămadă dintre aceste frumuseți este un antidot sigur împotriva răcelii de iarnă, dacă nu chiar a melancoliei.
La români, acestă se recoltează înainte de Sfântul Gheorghe, de o fetiță sau o bătrână care zice de trei ori Tatăl Nostru, pentru a-și păstra calitățile magice.