ȘTIU, 1 decembrie, cu Lucian Nemoiu și Bogdan Hofbauer

„De ce nu pleci din țară, mă întreabă apropiații. De-ntâi decembrie, le răspund eu! Vrei o țară ca afară? O s-o afli ușor… afară. Eu vreau o țară CA ACASĂ! O Românie MAI BUNĂ, dar să fie o Românie cu miros de de sarmale, de țuică fiartă și de cozonac în zile de sărbătoare.

Cu umor de malul Dâmboviței, bancuri cu olteni, brânză de Sibiu și vin moldovenesc. Nu găsesc ceva mai amuzant nicăieri în lume.

Vrei o Românie mai bună? Învață rețeta de plăcinte de la bunica și bucură-ți prietenii cu una proaspăt scoasă din cuptor. Le place? De ce nu te gandesti sa-ti deschizi o placintarie?!

Citește-le o poveste de Creangă copiilor, ca să crească la fel de ageri la minte ca eroii care dau de pământ cu zmeii.

Cumpără o carte cu autor român, înainte de a-ți comanda una motivațională, scrisă de vreun milionar străin. Plătește un bilet la cinema, la teatru, înainte de a da click pe următorul serial coreean de succes.

Sunt doar cateva lucruri la care ma gandesc eu, în rest nu-i mai săracă România de înțelepciune, decât alte țări: Scoală-te de dimineață, ca să ajungi departe, bate fierul cât e cald, fă-ți iarna car și vara sanie, fii stăpân, căci ochiul stăpânului îngrașă vita și nu mai nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard!

Hai, la mulți ani, române, e sarbatoare, stai cu noi la un pahar de vorba, la Stiu. Pentru ca primul cuvant care-ti vine in minte o data ce te-ai desteptat este… ȘTIU. ” 

„Trezirea! Deșteaptă-te, Nemo! Redeșteaptă-te române! Re-deșteptarea! – pentru toți cei care cred că ar fi mai bine dacă statul, dacă alții – ar face ceva.

Dar toți cei care sunt nemulțumiti de stat – sunt indivizi care formează acest stat. Sa coexisti, sa permiți statului sa fie hoț, pervers sau mișel este echivalentul unui business din centrul vechi care acceptă să plătească taxă de protecție unor grupări ca să nu aibă probleme. Până când propria existență devine propria problemă.

Nu avem soluții – și nu vom avea – pentru că cei aflați la putere și cei în colaborare cu puterea – o duc bine.

Cei care reușesc un business corect sunt puțini, sunt excepțiile pe care rechinii le permit, la fel ca polițiștii de cartier care accepta micile manevre – pentru că si ei trebuie sa apeleze la anumite servicii. Restul plâng și visează.

E frumos să visezi la o Renaștere a României prin privați – problema e că Renaștere fără moarte nu se poate. Și, paradoxal, problema României e că trăiește. Refuză să moară – deci e imposibil sa renască. 
ȘTIU. ”