Să-ți fie de bine! Setea de putere

Vin alegerile și cea mai bună poveste câștigă tot. Banerele colorate. Speakerii motivaționali. Cântăreții. Prezentatorii. Părinții și adolescenții sunt momiți cu vorbe bune ca sarea-n bucate.
Neputința și slăbiciunea politicianului se acoperă cu setea de putere. Când vrei să te ajungi, ești capabil să maschezi orice, doar ca să dai bine. Imaginea contează. Stop! Drepți! Privirea-nainte! Suge burta! Spatele drept! Zâmbește ca și când ai jucat la casino și ai luat bani mulți. Prea mult. Ăla este un rânjet. Mai trage un pic de tine. Așa bravo! Hai, păsărica! Bravo! Poza e gata. Tiberiu, procesează poza și pune-o peste tot. Pe blocuri, pe corturi, pe flyere. Hai mă, că vin alegerile. Avem nevoie de o moacă nouă.
Niciun politician aflat în exercițiul funcțiunii, la putere, nu este de crezut. Asta înseamnă că puterea este maxim de seductivă și neprietenoasă cu mediul, dar mai ales cu oamenii. Cum să crezi în politician când uită, după ce se ajunge, tot ceea ce a promis? El vacanțe pe opulență, tu vacanțe la bunica la țară. El mașină străină scumpă, tu o rablă. El nevastă tunată și bolnavă, tu nevastă sănătoasă. Aici ești pe plus.
Pofta de putere este mare, pe cât este și slăbiciunea în om. Este adevărat că puterea îți întunecă mintea și că doar lichelele pot fi lucide în prezența setei de putere.
Ce faci? Ce fac? Păi, ce faci? Ce fac? Ai câștigat alegerile! Cine, eu? Da, măi omule bun, tu, adică noi! Noi? Noi! Noi am câștigat alegerile? Nu? Păi, nu! Tu ai făcut o poză. Eu am rânjit! Rânjetul meu a câștigat. Tu ai rămas cu Tiberiu. Ia hai, păsărică! Așa. Bravo! Saltă-i. Știu prea mult.
Ce faci? Ce să fac? Na… iaca fac curat. Curat? Sună a dictatură. Sună a ce vreau eu. Eu sunt tot! Tu ești nimic! Eu am fost mic, acum sunt mare!
Nu uita: Setea de putere nu piere niciodată!