Pop Up. Uniunea polono-lituaniană

Uniunea polono-lituaniană, formată în 1386, era un regat puternic cu pretenții de suzeranitate asupra Moldovei. La 1386 s-a botezat ducele lituanian Jogaila, devenit rege al Polonei (unite cu Lituania) și fondator al dinastiei Jagiellonilor. Tot atunci s-au creștinat și lituanienii, adică litvanii, de unde cuvântul românesc litvă (liftă), însemnând păgân. La scurt timp, Petru Mușat al Moldovei a trebuit să se recunoască vasal al polonului, dar i-a împrumutat în bani cam 600 de kg de argint, pentru care a primit în gaj Pocuția. Banii nu au fost returnați niciodată în întregime, de aceea domnii Moldovei au vrut să păstreze ei provincia. După circa un secol de la acest episod, un alt rege, Cazimir al IV-lea, cu cinci fii pe care voia să-i facă pe toți principi, ținea să supună Moldova lui Ștefan cel Mare. După moartea acestui rege, Ștefan al Moldovei a participat, la chemarea suveranului romano-german, la un complot de răsturnare a regilor Jagielloni din Ungaria, Cehia, Polonia-Lituania. Regele Poloniei, Jan Albert, a năvălit în 1497 în Moldova, sub pretext că vrea să recâștige de la turci cetățile moldovene din sud, pierdute de Ștefan. De fapt, polonul s-a îndreptat spre Suceava, ca să-l pună pe fratele său domn. Ștefan cel Mare i-a învins, i-a obligat să plece de unde veniseră, dar regele a încălcat înțelegerea. Oastea polonă a fost învinsă în octombrie 1497 la Codrii Cosminului, în Țara de Sus. Polonii au rămas rușinați, au trebuit să încheie pace pe picior de egalitate cu Moldova. Viitorul rege al Poloniei avea să-l numească pe Ștefan ille Magnus, adică „acela Mare”.