Pop Up. Ștefan cel Mare

Ștefan al III-lea cel Mare, strănepotul voievodului Bogdan I, maramureșeanul, este cel mai important conducător medieval al românilor. S-a ridicat drept domn al Moldovei, ales de Adunarea Țării la locul „Direptate”, din vechea capitală Siret. A fost considerat spre sfârșitul domniei „guvernator” și „duce” al Transilvaniei, stăpân peste jumătate din Ungaria; cronicile muntene îi dau 17 ani de domnie (1473-1490) în Țara Românească; a fost numit „căpitan al Veneției”, „crăișor al valahilor” și „rege al Daciei”. A acționat adesea ca un om al Renașterii, apărător al Republicii Creștine și cruciat; a urmărit pragmatic binele Moldovei, fost socotit încă din timpul vieții „mare” și „sfânt”. Poporul și artiștii l-au făcut erou legendar și l-au înzestrat cu puteri supranaturale. Era așteptat la greu să mântuiască țara de rău și să înalțe poporul român pe cele mai înalte culmi ale binelui. Eminescu i-a închinat cuvinte memorabile: „Ștefane al Moldovei, ai trăit veacuri în sufletele românești și vei trăi de-a pururea. Sămânța ce-ai pus în inimile noastre a rodit și poruncile tale s-au îndeplinit. Prin jertfa de sânge a sute de mii din fiii patriei, am împins hotarele până la marginile însemnate de graiul și de sângele românesc. Chilia și Cetatea Albă, la pierderea cărora a sângerat inima ta, sunt ale noastre, și Ardealul, pentru care tu și viteazul tău fiu Petru Rareș ați purtat armele victorioase peste munți, este al nostru. Al nostru-i malul mării și bogata Dunăre de jos.”