A fost a două regină a României, fiică a ducelui de Edinburgh (al doilea fiu al reginei Victoria a Marii Britanii) și a Mariei Alexandrovna Romanov, unica fiică a țarului Alexandru al II-lea a Rusiei.
Advertisment
A fost educată în Anglia, s-a căsătorit la 17 ani cu Ferdinand I, prințul moștenitor al tronului României, s-a integrat în națiunea peste care avea să domnească, iar în 1914, la aproape 40 de ani a devenit regină a României. A urmărit strângerea legăturilor României cu Anglia și cu Occidentul, susținând alianța României cu Antanta. În timpul refugiului din Moldova, a fost soră de caritate în spitalele militare, i-a îngrijit pe suferinzi, fără teamă de contaminare (au fost atunci, în 1917-1918, epidemii de tifos și de gripă). Poporul a numit-o „mama răniților”. În timpul Conferinței de Pace din 1919-1920, a militat pentru recunoașterea internațională a Unirii din 1918, explicând că poporul român a făcut actele de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia. S-a întâlnit cu suveranul englez, cu președintele SUA, W. Wilson, cu premierul Franței G. Clemenceau, cu presa europeană și americană. S-a îmbrăcat în ii, marame și fote românești de mai multe ori, încât a inaugurat o adevărată modă românească în Occident. A dorit ca trupul să-i fie așezat în gropnița domnească de la Curtea de Argeș, iar inima în capela sa de la Balcic.
Se spune că un ambasador al Franței din anii Marelui Război, întrebat care era cel mai mare bărbat de stat al României de atunci, ar fi răspuns fără ezitare: Regina Maria. În ciuda unor greșeli în viața personală și chiar în cea politică, a rămas un model de suverană dăruită țării sale.
Recomandări
Partenerii noștri