S-a născut și a murit în aceiași ani ca Bogdan Petriceicu Hașdeu, vecinul său de la Câmpina, față de care a păstrat mereu distanță, poate fiindcă învățatul se ocupa de spiritism, iar pictorul era pios. Este socotit cel mai mare pictor român, fondator, alături de Ion Andreescu și Ștefan Luchian, al picturii românești moderne. A fost membru de onoare al Academiei Române.

A început prin a picta biserici, inclusiv cea de la mănăstirea Agapia, unde s-a întâmplat ca Mihail Kogălniceanu, ministrul lui Alexandru Cuza, să-i remarce lucrările și să-i acorde o bursă la Paris. Aici a fost coleg de studii cu Renoir. Pasionat de peisaje, pleacă la Barbizon, într-un sat unde se crease o școală de pictură și unde veneau artiști care aveau să fie mari. De atunci datează tablourile: „Peisaj cu turmă de oi”, „Peisajul din pădure”, „Interior de curte”, „Toamna la Fontenebleo”, „Intrarea în pădurea Fontenebleo”, „Apus de soare la Barbizon”.

A călătorit la Roma, Napoli, Pompei, la Atena, la Viena. Și-a expus lucrările la Expoziția Universală de la Paris din 1867. Întors în țară, pleacă drept „pictor de front” în Războiul de Independență, unde imortalizează episoade din luptele de la Grivița și Rahova și unde se îmbolnăvește de plămâni. La finele vieții, se stabilește la Câmpina. Aici pictează portrete de țărănci, peisaje, drumuri prăfuite de țară, care cu boi. A avut expoziții la Ateneul Român.

Recomandări

TOM STURRIDGE ESTE IAR SANDMAN
CASELE DE MODĂ MIZEAZĂ LITERAR
ȘEFUL OPEN AI ÎȚI PREZINTĂ NOUL TĂU COLEG
FRIENDS DON'T LIE

Prin abordarea sa originală și inspirată din tradițiile românești, el a influențat numeroși artiști români, a contribuit la dezvoltarea artei naționale și la afirmarea ei peste hotare.

Partenerii noștri