Pop Up. Joachim du Bellay

Joachim du Bellay (circa 1522 – 1560) a fost poet și critic literar francez, întemeietor, alături de Pierre de Ronsard, al grupării poetice renascentiste La Pléiade și autorul programului acesteia. S-a născut în Anjou, într-o familie ilustră de nobili, dar rămas orfan de ambii părinți la mai puțin de 10 ani. A studiat la Universitatea din Poitiers și la Colegiul Coqueret din Paris. Nu se cunosc multe date despre viața lui. În lucrarea „Apărarea și preamărirea limbii franceze”, apărută în 1549, care a devenit programul mișcării La Pléiade, Du Bellay pledează pentru acceptarea unei forme-model pentru limba franceză (pornind de la nucleul din Île de France), menită să devină limbă literară națională. Cam tot atunci, Diaconul Coresi punea la Brașov bazele limbii literare românești. Volumele de poezie ele lui Joachim du Bellay sunt „Măslinul” (după modelul lui Petrarca, autorul omagiază aici, în 50 de sonete, o iubită imaginară), „Regretele” (o culegere de 191 de sonete scrise în timpul unei călătorii prin Roma, poeme în care exprimă dragostea pentru tărâmul natal), „Antichitățile Romei” (trecutul glorios este pus în antiteză cu prezentul decăzut al marelui oraș). Bolnav, moare la 37 de ani și este înmormântat într-o capelă a Catedralei Notre-Dame din Paris. Cele mai bune traduceri în românește ale poeziilor lui Joachim du Bellay îi aparțin lui Romulus Vulpescu. Sunt aproape 500 de ani de când poetul lua apărarea limbii franceze și este bine și azi să promovăm limbile naționale într-o Europă care aparține diversității.