La 11 august 1456, adică acum 565 de ani, se stingea la Belgrad cel mai mare erou al Creștinătății, apărătorul Europei, Iancu de Hunedoara, care abia atunci își începea cariera nemuritoare peste secole.
Advertisment
Numit de unguri, Janos, de germani, Johann, de români și de ceilalți alții Iancu, el descindea dintr-o familie de cnezi români înnobilați și catolicizați, cu rădăcini în ținutul Hațegului-Hunedoara; în mai multe documente latine de tinerețe, este numit „Olah”, adică „Românul”.
Căsătorit cu o nobilă maghiară și afirmat prin remarcabile calități militare în serviciul regelui Ungariei, a ajuns repede la înalte demnități politice și militare: comite de Timiș și de Bistrița, voievod al Transilvaniei, voievod al Țării Românești, guvernator al Ungariei, căpitan general al Regatului.
Recomandări
A obținut mai victorii antiotomane și și-a câștigat calitatea de apărător al „Republicii Creștine”, fapt pentru care a primit de la papă titlul de „preaputernic atlet al lui Hristos”.
A fost revendicat de multe popoare, dar etnia se afla atunci pe plan secundar, predominând calitatea de creștin, alături de cea de transilvănean.
A fost înmormântat în Transilvania natală, la Alba Iulia, nu departe de castelul impunător ridicat de el la Hunedoara și care impresionează și astăzi. Pe mormântul lui scria „S-a stins lumina lumii!”. Sub comanda sa au luptat români, unguri, germani, secui, sârbi, croați, slovaci, italieni și alții, el prefigurând Europa viitorului.
Partenerii noștri