Iubesc un bărbat pe nume Bergoglio

Papa Francisc acceptă parteneriatul civil pentru cuplurile de același sex.

”Un parteneriat civil între două persoane de același gen nu poate fi considerat niciodată căsătorie. Atâta timp cât acest lucru este respectat însă, un parteneriat civil care oferă acces la beneficii guvernamentale poate fi acceptat”. 

Nu Biserica Catolică, ci Francisc, The Pope. Bunăoară, un preot catolic nu va fi obligat să oficieze Cununia sau Euharistia persoanelor LGBTQ. Exclus. Biserica rămâne irefutabil, ca să zic așa, fidelă familiei, ca uniune exclusiv între bărbat și femeie. Scrie la carte. (Facere 1:27) 

Pe scurt: ” Persoanele gay sunt copiii Domnului”. Nu-i poate căsători, dar ii poate iubi. Simplu. „Nimeni nu trebuie să fie alungat sau să sufere din această cauză.” 

Dincolo de ceea numesc trolii conservatori drept “smintire” sau „schizmă fără precedent”, soluția Papei Francisc este simplă: Iubirea. Cum altfel!?

Dacă cei doi din familia tradițională au dreptul la măreția iubirii consfințită în fața altarului, nu văd unde greșește Papa când le dă dreptul tuturor la treaba asta notarială. Compromisul nu face decât „să impace” administrativ cuplurile gay care au nevoie de acest parteneriat civil  în problemele și in relațiile juridice – aparținători în cazul bolilor incurabile, moșteniri, procese.

Pentru că treaba Papei este Pacea și Iubirea pe Pământ, ca reprezentant al lui D-zeu pe aici, pe jos. Deci, Papa bun. Incurcăturile dogmei nu mă interesează. Cum nu mă interesează tot ce poate provoca război sau sfâșiere pe Pământ.

Vorba Părintelui Steinhardt: ”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proşti. Ne cheamă să fim buni, blânzi, cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi.”