Femeie, înainte de toate. Mata Hari

Când cărțile de istorie sunt scrise doar de bărbați, femeile apar deseori cu două chipuri. Margaretha Zelle e o victimă olandeză a Primului Război Mondial. Dacă îi spui însă Mata Hari, imaginația masculină prinde aripi și azi.

A crescut în Indonezia, pe atunci o colonie olandeză. Averea tatălui i-a oferit o educație aleasă, din care nu a lipsit și studiul dansurilor exotice. După o căsătorie cu un ofițer alcoolic violent, divorțează și vine în Europa. Își reface viața în Parisul Belle Epoque, inventându-și un personaj de prințesă orientală: Mata Hari, ”ochiul zilei”. Adică soarele. Dansurile ei erotice, cu care uimește Europa, prefigurează strip-tease-ul de azi. Bărbații influenți o copleșesc cu daruri. Devine o curtezană faimoasă. Descoperă marea iubire odată cu războiul: pilotul rus Vadim Maslow este un erou romantic al frontului de Vest. Aflând că e grav rănit, Margaretha vrea să-l vadă în spital. Ca olandeză, are însă nevoie de autorizarea spionajului francez. E șantajată să lucreze ca agent și să devină amanta prințului moștenitor al Germaniei. Nu va putea niciodată îndeplini misiunea, însă contactele cu nemții îi vor aduce pieirea.

Acuzată de spionaj, Mata Hari devine țapul ispășitor ideal pentru eșecurile militare. Într-o Franță chinuită de lipsuri, stilul ei de viață revoltă publicul. La proces, acuzatorii ascund și chiar fabrică probe. Mata Hari le contestă și sfidează judecătorii cu replica: ”Desfrânată? Da. Trădătoare – niciodată!” Însă, când și Vadim Maslow se dezice de ea, leșină în instanță.

Condamnată la moarte, a plătit greșelile masculilor alfa din epocă. Nu au ucis o spioană, ci doar fantasmele lor despre femei. Mata Hari e și azi un personaj de roman. Margaretha Zelle a sfârșit însă ca o femeie liberă: ultimul său gest de frondă a fost să trimită un sărut plutonului de execuție.