Ai auzit de greenwashing? Nu e vreo nouă tehnică de curățat ecologic, ci mai degrabă o strategie de PR… murdar. Greenwashing înseamnă atunci când o companie pare sustenabilă, dar doar la suprafață.
E atunci când ambalajul e verde, reclama vorbește despre „iubirea pentru planetă”, dar în spate se ascund practici poluante sau neetice. E o formă de dezinformare ecologică — și e tot mai răspândită.
Potrivit Comisiei Europene, peste 50% din afirmațiile „eco” în 2020 erau vagi, înșelătoare sau complet nefondate. Iar un raport al Changing Markets Foundation arată că 60% din brandurile de modă fast-fashion promovează colecții „verzi” fără a avea dovezi clare privind sustenabilitatea reală a produselor.
Advertisment
Și nu vorbim doar de modă. Industria alimentară, cea auto sau a ambalajelor — toate industriile au exemple de greenwashing: sticle „biodegradabile” care nu se degradează, mașini „verzi” în reclame și gri în realitate, sau produse „eco” care vin din cealaltă parte a planetei, cu o amprentă de carbon cât o vacanță intercontinentală.
Veștile bune? Vin tot de la Bruxelles: UE lucrează la o directivă anti-greenwashing, care va obliga brandurile să ofere dovezi clare și verificabile atunci când promovează produse „verzi”. Etichetele precum „eco”, „bio” sau „natural” vor trebui susținute de certificări recunoscute — altfel, se lasă cu sancțiuni.
Pentru consumatori, cheia e vigilența. Citește etichetele, caută sigle serioase (FSC, Ecolabel, Fairtrade) și întreabă: E sustenabil… sau doar pare? Pentru că sustenabilitatea nu trebuie doar să dea bine în reclame. Trebuie să fie reală, verificabilă și, mai ales, sinceră.
Recomandări
Altfel, e doar… greenwashing. Cu alte cuvinte, o păcăleală verde. Planeta nu are nevoie de marketing, ci de acțiune. Iar noi, de un ochi critic — chiar și când totul pare… verde.
Partenerii noștri