Eat Me. Parmigiana di melanzane

Era o zi fierbinte în sudul Italiei, undeva între Napoli și Sicilia, iar în aer plutea aroma dulceagă a roșiilor coapte iar uleiul sfârâia într-o tigaie. Așa începe povestea unuia dintre cele mai iubite preparate italienești: Parmigiana di melanzane, cunoscută simplu, cu dragoste și respect, ca parmigiana.
Deși originea exactă a Parmigianei e dezbătută cu pasiune între Napoli, Sicilia și Parma, adevărul este că fiecare regiune își pune amprenta și își revendică cu mândrie această creație. Ce este sigur, însă, e că Parmigiana este un omagiu adus vinetei — regina verii mediteraneene — și un exemplu strălucitor al artei italiene de a transforma ingrediente simple în capodopere culinare.
Totul începe cu vinete mari, tăiate în felii subțiri, lungi, și lăsate la scurs cu sare. Apoi sunt prăjite în ulei de măsline, până devin moi, aurii și ușor crocante pe margini.
În paralel, se pregătește un sos de roșii proaspăt, cu usturoi, busuioc și un strop de zahăr, pentru a echilibra aciditatea. Uneori se adaugă ceapă tocată fin, pentru un plus de dulceață. Se aleg apoi brânzeturile. Tradițional, se folosește mozzarella și, desigur, Parmigiano-Reggiano.
Urmează momentul magic: asamblarea în straturi, într-un vas termorezistent uns cu ulei de măsline. Se începe cu un strat subțire de sos, apoi vinetele, un pic de mozzarella, puțin parmezan, alt strat de sos — și tot așa, până când tava devine o construcție armonioasă de gust și tradiție. Ultimul strat trebuie să fie generos în brânză, pentru acea crustă crocantă și aurie care face Parmigiana irezistibilă.
Se coace în cuptor, la temperatură medie. Parmigiana se servește caldă, dar nu fierbinte. Se taie în felii generoase și se poate presăra cu frunze de busuioc proaspăt sau un ultim strat de parmezan ras fin, chiar înainte de servire.
Este perfectă ca fel principal vegetarian, dar poate fi și garnitură lângă fripturi simple sau chiar servită rece, a doua zi, ca un prânz savuros de vară. De-a lungul timpului, Parmigiana a fost reinterpretată în zeci de feluri. Alte versiuni folosesc zucchini sau dovlecei, înlocuiesc mozzarella cu ricotta sau adaugă un strat de prosciutto pentru o notă sărată.
Există chiar și „Parmigiana bianca”, fără sos de roșii, cu smântână dulce și brânză gorgonzola. Parmigiana di melanzane este mai mult decât o rețetă. Este o poveste cu gust de acasă, de vară, de grădină. Simplu si gustos…pofta buna!