„În spatele meu, canișul continuă să se rotească în aer” Părinții și copiii mei,
Ai intrat vreodată într-o casă și ai simțit că ceva lipsește… dar nu știi ce? Samanta Schweblin face exact asta în „Șapte case goale”. Cele șapte povestiri te duc într-un labirinturi de absențe ciudate și prezențe care te fac să-ți arunci privirea peste umăr. „Acasă” devine ceva fluid, unde golul nu e vid, ci o ușă deschisă pentru amintiri obsesive ori adevăruri care te dor. Gândește-te la o mamă care fură din grădina vecinilor, o femeie care-și împachetează viața în cutii la nesfârșit sau o fată care urmărește un străin… Schweblin ia banalul și-l răsucește în ceva obsedant. E vorba despre fragilitatea legăturilor dintre noi sau de declicul care face din familiar un coșmar. Povestire după povestire, autoarea argentiniană stabilită la Berlin îți lasă în minte scene de neuitat.
„În fața apartamentului meu îmi înfășor iarăși părul în prosop”.
Advertisment
Recomandări
Partenerii noștri