citEști. O picătura de fantezie îți arată oceanul poveștilor

„There Are Rivers In The Sky”, de Elif Shafak, translated by Andrew George, Viking, 2024

„Nu e fiecare cuvânt scris destinat ochilor oricărui cititor”

Poveștile n-ai cum să nu le știi. Chiar și atunci când e vorba despre un poem antic din Ninive. Pespectiva s-ar putea să-ți joace feste. Dar de Ziua Mondială a Vederii, marcată în fiecare an în a doua zi de joi din octombrie poate îți cad ochii asupra unui roman precum „There Are Rivers In The Sky”. Elif Shafak îți spune o poveste în care versurile pierdute din epopeea mesopotamiană, încă citită doar în fragmente, leagă vieți. Vieți care sunt legate fie de Tamisa, fie de malul râului Tigru, în antichitate sau peste secole până în 2018. Și reușește să concentreze șocul fanteziei până la o picătură de apă.

„Iar copilul se uită în sus la misterul apei, numai rafale și frământare, când argintie, când albastră, cea mai frumoasă, cel mai intens albastru”.