citEști. Autenticitate în toate disparițiile

„Lacuna”, Barbara Kingsolver, traducere Anca Barbulescu, editura Trei, 2025

„Ne-am refugiat de ploaie sub o marchiză și am observat că acolo e un magazin cu cărți, așa că am intrat” – p.55
Știi și tu că regula de bază pentru o poveste bună e să te lase în altă parte sau stare decât te găseai tu la începutul lecturii. Și așa merge treaba cu romanul „Lacuna”. Barbara Kingsolver construiește un personaj care se calcă pe picioare cu Frida Kahlo, desigur, cu soțul mai celebru al acesteia dar și cu Troțki. Și apropierea în cele șase persoane funcționează cam față de oricine. Dar acum trebuie doar să îți dai seama pe cine știi care ar fi putut cunoaște pe cineva care l-a văzut pe Troțki când a trecut prin Dobrogea. Și ai legătura directă cu personajul închipuit de Kingsolver care îți face astfel cu mâna.
„Viața lui a fost o minune, fie că a știut, fie că nu” – p.473