citEsti. Atenție la atenție.

„Plăcerea e ceva ce nu există fizic” Nu faptul că gândești e problema, ci ruminația compulsivă, hrănită de dorință, furie și incertitudine. „The Practice of Not Thinking” e genul de carte care îți promite liniște, dar îți dă, de fapt, o evaluare destul de atentă a felului în care îți folosești atenția. Ryunosuke Koike pornește de la ideea de „boală a gândirii”.

Ca antidot, el propune să antrenezi nu mintea abstractă, ci „senzorii” prin care te raportezi la lume: cum vorbești, cum asculți, cum mănânci, ce scrii, ce atingi, ce lași să plece. Cartea trece, pe rând, prin aceste gesturi zilnice și le transformă în mini-exerciții de igienă mentală: de la a vorbi astfel încât să nu proiectezi anxietatea pe celălalt până la a învăța să renunți la lucruri (și idei) care doar îți aglomerează spațiul.

Nu e un manual zen perfect – unele capitole pot părea naive sau chiar problematice (de exemplu, când reduce jurnalul la „scrie doar pozitiv”, sau când discuția despre mâncare virează spre diet culture). Dar tocmai aici devine interesant: cartea funcționează mai bine ca set de întrebări decât ca rețetar.

Ce faci cu „negativul”? Cum te raportezi la bani, la corp, la ceilalți, când vrei „pace”, dar trăiești într-o economie a stresului? Miza reală a lui Koike pare să fie mutarea atenției dinspre consum (de stimuli, de bunuri, de experiențe) spre considerația îndreptată spre relații și gesturi mărunte, repetabile, în care nu mai alergi după ureche, ci verifici, foarte concret, unde se duce energia ta în fiecare zi. „Lumea tinde să nu-și mai dorească unele lucruri atunci când acestea sunt disponibie în exces, și le caută când aceleași lucruri capătă valoarea rarității…”