1001 de nopți. Rugaţi-vă pentru guvernanţi

Daţi tuturor cele ce sunteţi datori: Celui cu vama, vamă, celui cu teama, teamă, iar “Cezarului cele ce sunt ale Cezarului”, cum Mântuitorul Însuşi ne învaţă, răspunzând întrebării fariseilor.

În Liturghia ortodoxă, rugăciunea pentru conducătorii ţării se află în cuprinsul Ecteniei Mari: “Pentru binecredinciosul popor român de pretutindeni, pentru conducătorii ţării noastre, pentru mai marii oraşelor şi ai satelor şi pentru iubitoarea de Hristos oaste, Domnului să ne rugăm”.
Povestea este că, o scurtă perioadă după Revoluţia din decembrie, pasajul acesta a fost înlăturat din Liturghie, proaspeţii anti-comunişti crezând că e cu dedicaţie.

Nu a fost vorba niciodată despre oportunism, ci despre faptul că poporului credincios nu i s-a lăsat altă armă decât rugăciunea – pentru aproapele şi pentru departele, pentru prieten şi pentru duşman.
Papa Francisc a spus-o cu mult curaj: “Să nu ne rugăm pentru guvernanţi e un păcat. Dar şi guvernanţii trebuie să se roage. Dacă un guvernant nu se roagă, “se închide în el însuşi. Însă, dacă înţelege adevăratele probleme, are conştiinţa că e subaltern, ştie că există altcineva care are putere asupra lui. Cine are mai multă putere decât un guvernant? Poporul care i-a dat puterea şi Dumnezeu, de la care vine puterea prin mijlocirea poporului”.

Dacă un guvernant este ateu sau agnostic, atunci se va ruga Biserica pentru el. Dar dacă a făcut numai rele? Cu atât are nevoie de mai multă rugăciune.