1001 de nopți. Povestea hienei care s-a născut împăiată

Înainte chiar de a asculta povestea, o să mă întrebi dacă o hienă împăiată poate să muşte. Ascultă mai întâi povestea. Ţi-o spun aşa cum am auzit-o de la şeful celor doisprezece şoareci de bibliotecă, motanul analfabet.
… Odată ca niciodată, pe vremea când stelele nu dădeau lumină ci mireasmă, s-a născut o hienă gata împăiată. Cu nimic deosebită de suratele ei. Dar faptul că era umplută cu câlţi îi dădea un aer marţial, de statuie. Avea inima din câlţi, furia din câlţi, colţii din câlţi….
Cu ce muşca? Muşcau alţii în locul ei. E întotdeauna mai bine să muşte alţii în locul tău.
Şi află că mai avea încă un avantaj, doar fiindcă era gata împăiată. Hienele sunt şirete şi proaste – două trăsături care nu totdeauna se împacă. Dar în cugetul hienei împăiate era o armonie deplină, fiindcă şiretenia ei ştia de prostie, dar prostia nu aflase de şiretenie…