A fost odată, în urmă cu 919 ani şi câteva ore, un om falnic, la jumătatea vieţii sale, pe numele său persan Ibn Sina, Fiul lui Sina. Occidentalii i-au spus Avicenna. Filosof şi medic, astrolog şi poet, altfel nu ar fi putut scrie şi un tratat despre dragoste. Ceea ce trebuie să ştii este că n-a murit înainte de a încheia “Cartea Vindecării”. Astăzi îți citesc un singur alineat, doar ca să înveţi că vieţii nu trebuie să îi pui niciodată concluzii. “Fraţi întru adevăr, lepădaţi-vă pielea ca şerpii, mergeţi neabătut ca furnicile, fiţi scorpioni cu armele în coadă, căci diavolul nu atacă decât pe la spate. Beţi otravă ca să trăiţi, iubiţi moartea ca să rămâneţi vii. Zburați fără a căuta adăpost în cuiburi, căci acolo sunt prinse cel mai adesea păsările (…). Fiţi precum struţii care înghit pietre fierbinţi, ca salamandrele care se aruncă în foc, ca liliecii care nu se arată ziua. Într-adevăr, uimitoare pasăre e liliacul… Fraţilor, omul cel mai bogat este acela ce merge spre ziua de mâine, iar cel mai nefericit este acela căruia i-a fost curmată ţinta”.
Advertisment
Recomandări
Partenerii noștri