1001 de nopți. Oglinda

Dacă, îmbătrânind, îţi vei pierde nu doar tinereţea, ci încă ceva, eşti pierdut. Nu-mi vei mai înţelege poveştile. Dar, mai important decât orice, nu vei vedea niciodată oglinda. Acea oglindă în ale cărei ape plutesc toate cuvintele. Dar numai unul dintre toate eşti tu. Ce altceva suntem noi, oamenii, decât cuvinte rătăcite în marele text al lumii. Acea oglindă şi numai ea, oglindindu-te, vezi lămurit cuvântul care eşti. În mareea de cuvinte care se revarsă din oglindă, caută-l.  Dacă nu-l vei vedea, îl vei simţi ca pe o prevestire, ca pe o promisiune. Apoi, te asigur, se va ridica precum un fum, aburind oglinda.  Cuvântul acela este chiar numele tău. Iubire, speranţă, încredere, încrâncenare, candoare, lumină, tristeţe, abur, pasiune, echilibru, contemplaţie, bucurie… Nu-l pierde. Din sămânţa lui vei putea renaşte atunci când te aştepţi mai puţin.