1001 de nopți. Gunoi şi stele

Vin sărbătorile şi există o poveste pe care trebuie să ţi-o spun acum, când casele celor bogaţi strălucesc de-ţi iau ochii. Averile trec. Rămân oamenii minunat de mărunţi, care nu te vor lăsa niciodată la greu.
… În sud-estul capitalei Egiptului, trăiesc gunoierii, la poalele Muntelui Muqattam. Pentru că sunt creştini într-o mare de musulmani, din puţinul pe care îl câştigă adunând şi reciclând gunoaiele metropolei, ajută şi complexul bisericesc care le stă deasupra.
Marile companii supertehnologizate, au început să îi concureze pe amărâţii care încă îşi mai cară obiectul muncii cu magari înhămaţi la căruţe. În curînd, le vor lua şi pâinea asta amară de la gură.
Vreo douăzeci de mii de suflete scurmă, de la răsărit la apus, în drojdia marelui oraş.
Cred cu tărie că psihosociologii cei mai iscusiţi sunt chiar ei. Pot descrie comunităţi întregi, doar scormonind în ceea ce aruncă (mai relevant, uneori, decât ceea ce păstrează). Sunt primii care pot da seama despre nestatornicia norocului – despre prosperitate  şi despre scăpătare. Citesc în gunoaie, cum alţii citesc în stele.