1001 de nopți. Despre măriri

Ţi-am prins din zbor o poveste şi nu-i mai dau drumul decât după ce ţi-o povestesc. De fapt, nu-i chiar o poveste. Este pământul reavăn pe care poţi să-ţi spui singur câte poveşti vrei. Este cuvântul unui rabin mai înţelept decât înţelepciunea însăşi. “Orice slujbă, în orice tărâm în care un om e numit şef, îl face să îşi piardă minţile. Pentru că, dacă a primit un rang oarecare, odată cu numirea se iveşte în el şi un duh pidosnic (…). Când un om devine slujbaş sau poliţai, un duh îl călăuzeşte şi îi porunceşte să-i facă pe alţii să sufere (…). Omul trebuie să ştie să nu fie rău şi, dacă a primit o leacă de putere, să-şi stăpânească pornirile. Altfel trezeşte împotriva lui mânia oamenilor.
Chiar şi o împuternicire fără nici o însemnătate îl face pe om să-şi piardă minţilese. Cum spun învăţaţii: dragostea de mărire şi de rang e o boală a sufletului”.
În Ziua Judecăţii sau – cum o vor trâmbiţa îngerii din cer – în Ziua Mâniei, toate măririle se vor nărui, nici un rang nu te va mai apără, nici măcar umbra puterii nu te va mai umbri.