1001 de nopți. Celelalte eternităţi

Tu, fiul meu, mai ai de căutat până să te găseşti. Până să îţi găseşti nordul, timbrul, sensul.
Stai în echilibru pe firul întins al vocii mele, ţine-te bine. Ascultă-mă…
Viaţa e ca o fugă de Bach. Dar să nu înţelegi de aici că suntem pe fugă. Dumnezeu nu grăbeşte nimic. Îţi alegi singur tempo-ul: lento, largo, adagio, moderato, presto, giusto, allegro.
Poţi să-ţi faci existenţa mai uşoară, din fa diez minor să o schimbi în si minor.
„Iubeşte şi fă ce vrei”. Vei găsi antidotul în otravă şi în orice primejdie acel ceva ce te salvează.
Un singur lucru n-ai să poţi. Consolează-te că nici Dumnezeu nu poate. N-ai să poţi forţa dragostea nimănui.
Însă atunci când o să iubeşti şi o să fii iubit, ia seama: dragostea nu durează decât o eternitate. În cealaltă eternitate vei fi singur, ca în eternitatea din care ai venit.
Dacă vei suferi, asta mă întrebi? Da. Te vei tăia în ascuţişul cuvintelor şi va curge sânge. Tot cuvintele îţi vor pansa rănile. Să nu te sperii.
N-am nici un sfat să-ţi dau. Poate să nu repeţi povestea omului care şi-a construit un vapor şi un port. Ai grijă să nu termini portul mult timp după ce vaporul s-a scufundat.