- Activistele în cagule roz au blocat accesul în pavilionul rusesc de la Veneția pentru a protesta împotriva prezenței Moscovei la Bienală.
- Juriul internațional a demisionat în semn de protest față de participarea țărilor implicate în crime împotriva umanității.
- România prezintă o instalație despre pluralitatea politică a Mării Negre în contextul temei generale a ediției.
Ediția a 61-a a Bienalei de Artă de la Veneția, desfășurată sub tema „In Minor Keys”, s-a transformat rapid dintr-o sărbătoare a creativității într-un câmp de luptă ideologic. Atmosfera serenă a Giardini a fost spulberată de intervenții politice, reflectând fracturile unei lumi în care arta nu mai poate ignora zgomotul tunurilor.
Advertisment
În timp ce marile puteri încearcă să își folosească pavilioanele ca instrumente de diplomație culturală, artiștii și activiștii forțează limitele neutralității instituționale, transformând participarea națională într-un act de rezistență sau, dimpotrivă, într-o sursă de controversă globală.
Recomandări
Artă și sânge sub nori de fum roz
Momentul culminant al tensiunilor a avut loc în fața Pavilionului Rusiei, unde peste 50 de membre ale grupurilor Pussy Riot și FEMEN au declanșat un protest vizual spectaculos. Sub nori de fum colorat în roz, albastru și galben, activistele au blocat intrarea în edificiul construit în 1914, scandând „Sângele este arta Rusiei”. Aceasta este prima participare oficială a Moscovei după invazia din 2022, o decizie care a divizat comunitatea artistică internațională.
Nadya Tolokonnikova, fondatoarea Pussy Riot, a explicat duritatea gestului lor, subliniind că simpla deschidere a ușilor pentru reprezentanții Kremlinului este o eroare strategică. Ea a declarat: „Voi doar le-ați deschis ușa. Pentru Rusia, este clar că acest eveniment face parte din strategia lor militară, acesta fiind modul în care încearcă să cucerească Occidentul prin soft power”.
Eșecul neutralității și demisia juriului
Deși organizatorii Bienalei au apărat prezența Rusiei și a Israelului invocând principiul conform căruia orice stat care întreține relații diplomatice cu Italia are dreptul de a expune, această poziție a dus la un colaps instituțional fără precedent. Juriul internațional, format din cinci curatoare de renume, a demisionat în bloc, refuzând să acorde prestigioasele premii „Leul de Aur” unor țări ai căror lideri sunt investigați de Curtea Penală Internațională.
Decizia a lăsat ediția din 2026 fără o ierarhie oficială a valorii artistice, premiile fiind înlocuite ad-hoc cu „Leii Vizitatorilor”. Artistul britanic Anish Kapoor a lăudat curajul juriului, însă a extins criticile și către alte puteri globale: „Au fost curajoase. Ar fi trebuit să includă și Statele Unite pe acea listă a țărilor excluse din cauza politicii urii și a războiului care durează de prea mult timp”.
România caută răspunsuri în adâncurile mării
În acest climat de polarizare extremă, Pavilionul României propune o introspecție profundă asupra unui spațiu geografic direct afectat de conflictele actuale. Proiectul „Marea Neagră la plural”, semnat de Anca Benera și Arnold Estefán, evită propaganda directă în favoarea unei analize oceanografice și politice. Artiștii explorează straturile nevăzute ale mării, transformând apa într-un liant între ecologie și geopolitică.
Într-o perioadă în care arta este somată să aleagă tabere, propunerea României subliniază că putem vorbi despre regiunea noastră doar prin pluralitatea ei, analizând un ecosistem închis și extrem de fragil. Astfel, în timp ce pe aleile Bienalei se strigă lozinci, în interiorul pavilioanelor precum cel românesc, arta încearcă să recupereze nuanțele și complexitatea unei realități care nu poate fi rezumată doar la fumul colorat al protestelor de afară. Arta rămâne, în final, singura formă de protest care supraviețuiește zgomotului politic prin frumusețe și cercetare onestă.
Ce pavilioane ies în evidență la Veneția 2026 (8 mai-22 noiembrie)
Situația Pavilionului Statelor Unite la Bienala de la Veneția 2026 este marcată de o serie de decizii administrative fără precedent, care au subminat prestigiul tradițional al participării americane. Departamentul de Stat a abandonat procesul de selecție bazat pe comisii de experți independenți, numind-o în funcția de comisar pe Jenni Pardo, o persoană fără experiență în lumea muzeală, a cărei singură calificare publică era deținerea unui magazin de hrană pentru animale.
Această abordare a generat un vid de încredere în rândul comunității artistice, ducând la refuzul mai multor artiști de a reprezenta țara și, în final, la selectarea lui Alma Allen, un sculptor stabilit în Mexic. Tensiunea a fost alimentată și de instabilitatea financiară a proiectului, care a determinat galerii internaționale importante să rupă legăturile cu artistul în pragul deschiderii evenimentului.
1. Pavilionul Islandei
- Artistă: Ásta Fanney Sigurðardóttir.
- Titlu: „Pocket Universe”.
- Concept: O instalație multidisciplinară (sunet, sculptură, imagine în mișcare) situată într-un fost șantier naval.
- Tematică: Explorează modul în care mitologia și narațiunile speculative pot remodela percepția în momente de incertitudine, oferind un spațiu oniric și participativ.
2. Pavilionul Spaniei
- Artist: Oriol Vilanova.
- Titlu: „Los restos”.
- Concept: Un proiect construit dintr-o arhivă vastă de cărți poștale colectate timp de două decenii din piețe de vechituri.
- Tematică: „Anti-muzeul” lui Vilanova reflectă asupra memoriei, acumulării și valorii culturale a obiectelor banale care supraviețuiesc timpului.
3. Pavilionul Uruguayului
- Artistă: Margaret Whyte.
- Titlu: „ANTIFRAGIL”.
- Concept: Asamblaje din textile, obiecte găsite și tehnologii scoase din uz (utilaje abandonate).
- Tematică: Bazat pe conceptul de antifragilitate, proiectul propune ideea că fragilitatea și vulnerabilitatea pot deveni surse de rezistență și adaptare colectivă.
4. Pavilionul Sfântului Scaun (Vatican)
- Titlu: „The Ear is the Eye of the Soul”.
- Curatori: Hans Ulrich Obrist și Ben Vickers.
- Concept: O expoziție bazată pe sunet situată în Grădina Mistică a Carmeliților Desculți, inspirată de scrierile Sfântei Hildegard de Bingen.
- Tematică: Ascultarea ca act spiritual și colectiv, folosind un instrument specific sitului care traduce ritmurile naturale în compoziții sonore.
5. Pavilionul Marocului
- Artistă: Amina Agueznay.
- Titlu: „Asǝṭṭa”.
- Concept: O instalație monumentală în Arsenale bazată pe conceptul amazigh de țesut ritualic.
- Tematică: Transmiterea cunoștințelor artizanale între generații și explorarea pragurilor (âatba) între spațiul privat și cel comunal.
6. Pavilionul Poloniei
- Artiști: Bogna Burska și Daniel Kotowski.
- Titlu: „Liquid Tongues”.
- Concept: Proiect multidisciplinar care implică corul „Choir in Motion” și sisteme de comunicare ale balenelor.
- Tematică: Regândește comunicarea prin prisma culturii persoanelor cu deficiențe de auz, inversând ierarhiile limbajului și explorând conexiunile non-umane.
7. Pavilionul Coreei de Sud
- artiste: Goen Choi și Hyeree Ro.
- Titlu: „Liberation Space: Fortress/Nest”.
- Concept: O transformare a pavilionului într-un „monument viu” prin abordări sculpturale contrastante.
- Tematică: Dualitatea între „fortăreață” (materiale industriale, defensive) și „cuib” (spațiu moale, de îngrijire), reflectând istoria post-eliberare a Coreei.
8. Pavilionul Kosovo
- Artist: Brilant Milazimi.
- Titlu: „Hard Teeth (Dhëmbë të Fortë)”.
- Concept: O instalație de pictură monumentală, lată de 17 metri, găzduită în Biserica Santa Maria del Pianto.
- Tematică: Reflectă asupra stării de așteptare, a deplasării și a rezistenței în fața birocrației și a frontierelor, folosind motivul recurent al dinților strânși.
9. Pavilionul Elveției
- Titlu: „The Unfinished Business of Living Together”.
- Echipă: Nina Wakeford alături de curatorii Gianmaria Andreetta și Luca Beeler.
- Concept: Utilizarea arhivelor TV despre dezbaterile istorice privind homosexualitatea în Elveția.
- Tematică: Analizează coexistența ca un proces neterminat, marcat de fricțiuni și negocieri, punând sub semnul întrebării vizibilitatea vocilor marginalizate în spațiul public.
10. Pavilionul Austriei
Titlu: „Seaworld Venice”
Echipă: Florentina Holzinger (artistă și coregrafă).
Concept: Transformarea pavilionului într-un parc de distracții subacvatic distopic, unde instalațiile mecanice și performanța live — de la un jet-ski care circulă în incintă până la o stație de epurare a apelor uzate — creează un peisaj al supraviețuirii și al excesului.
Tematică: O critică radicală a „turbo-turismului” și a degradării ecologice, evidențiind fragilitatea unei lumi predate valurilor și forța rezilienței umane prin acțiune colectivă și implicare biologică directă.
Partenerii noștri