- Ediția aniversară a festivalului transformă, între 23 și 27 septembrie, Calea Victoriei într-un spațiu al cărții, muzicii și dezbaterii
- Programul îmbină memoria instituțională a Bibliotecii Centrale Universitare cu temele acute ale prezentului, de la știrile false la inteligența artificială
- Copiii, liceenii și cititorii de toate vârstele au propriile trasee prin festival, de la ateliere de creație la spectacole de teatru și jazz
Există evenimente culturale care trec și evenimente care rămân. Strada de C’Arte, ajunsă la a XV-a ediție, face parte din a doua categorie: din 2011 încoace, în fiecare toamnă, spațiile Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” și esplanada din jurul statuii Regelui Carol I devin scena unei întâlniri rare între carte și oraș. Cincisprezece ani înseamnă o generație de cititori crescută odată cu festivalul — iar ediția aniversară pare conștientă de această responsabilitate.
O bibliotecă ce refuză să stea cuminte
S-ar putea spune că un festival organizat de o bibliotecă riscă inevitabil solemnitatea și tonul protocolar. Programul din acest an contrazice, punct cu punct, această prejudecată. Dezbaterea despre recunoașterea știrilor false, cu participarea Alinei Bârgăoanu, așază instituția în miezul celei mai presante anxietăți contemporane.
Lansările dedicate inteligenței artificiale în biblioteci mută discuția din laboratoare direct în sălile de lectură. Iar serile de jazz, seturile de vinil și spectacolele de teatru de pe Calea Victoriei dovedesc că instituția fondată de Fundațiunea Universitară știe să respire în ritmul orașului. Umberto Eco avea dreptate când observa că „cine nu citește, la 70 de ani va fi trăit o singură viață: a lui. Cine citește va fi trăit 5000 de ani” — festivalul pare construit exact pe această convingere.
Memoria ca fundament, nu ca decor
Și totuși, aniversarea nu se reduce la efervescența prezentului. Vernisajul retrospectiv al celor paisprezece ediții anterioare, colocviul dedicat lui Ioan Bianu — la 170 de ani de la nașterea marelui bibliograf — și expoziția despre contribuțiile Familiei Regale la destinul instituției reamintesc că orice sărbătoare culturală autentică se sprijină pe o genealogie. Biblioteca nu își expune trecutul ca pe o vitrină prăfuită, ci ca pe un argument: continuitatea este, în cultură, cea mai convingătoare formă de credibilitate.
Cititorul de mâine, miza de azi
Dincolo de memoria instituțională și de temele momentului, festivalul rămâne fidel unei singure idei: transmiterea. Atelierele pentru copii, lecturile publice de poezie, dialogurile cu liceenii despre film și literatură mizează toate pe cititorul care abia se formează. Mircea Cărtărescu nota că „o carte e o mașinărie de produs, mai întâi de toate, emoție”, iar Strada de C’Arte multiplică această mașinărie la scara unui întreg cartier cultural, de la Boteanu la Rosetti.
La cincisprezece ani, un festival ajunge exact la vârsta la care un adolescent începe să-și pună întrebări serioase. Strada de C’Arte și le pune public, cu porțile deschise, pe Calea Victoriei 88. Cine trece pragul între 23 și 27 septembrie nu găsește doar cărți, ci o dovadă că Bucureștiul mai știe să se adune, măcar cinci zile pe an, în jurul lecturii. Restul — cum ar spune orice bibliotecar — e lectură.