Atena redeschide apeductul roman de 2.000 de ani pentru a salva orașul de secetă

• Rezervoarele Atenei ating minime istorice, iar orașul nevăzut al apelor antice revine la viață.
• Oficialii mizează pe ingineria romană pentru a conserva resursele de apă potabilă.
• Renașterea infrastructurii antice devine un model pentru marile orașe afectate de criza climatică.

În ultimele luni, Grecia a intrat într-o cursă dramatică împotriva timpului, odată cu scăderea severă a nivelului apei în rezervoarele care alimentează capitala. Atena, supranumită odinioară „leagănul civilizației europene”, se află astăzi în fața unei realități crude: lipsa apei, pe fondul secetei prelungite și al valurilor de căldură record, amenință însăși coeziunea socială. În încercarea de a evita dezastrul, autoritățile decid să apese pe o pârghie uitată de secole: apeductul lui Hadrian, un colos hidraulic roman acoperit de legendă și timp.

„Sub picioarele noastre e o lume uitată”

De peste două milenii, apeductul subteran străbate ascuns orașul. Canalele sale șerpuiesc peste 24 de kilometri, alimentând cândva băile romane și fântânile publice. Astăzi, directorul de strategie și inovație al companiei de apă din Atena, Giorgos Sachinis, e conștient că șansa orașului stă sub asfaltul contemporan.
„E destul de simplu. Scoatem apă dintr-o fântână romană, o procesăm și filtrăm într-o unitate modernă lângă cea antică. Iar de acolo ajunge în case,” a explicat Sachinis într-un interviu pentru National Geographic. Proiectul-pilot, susținut de un nou segment de conductă de 4 kilometri, va duce apă mai întâi către instituțiile publice, apoi către gospodării, dacă sistemul se dovedește viabil.

În același timp, în Piața Dexameni, deasupra rezervorului central, clienții unei cafenele privesc cu uluire cum istoria prinde viață la robinete. „95% dintre clienți nu știu că apeductul există. Ei cunosc Dexameni pentru cafenea, nu pentru istorie,” mărturisește Nektarios Nikolopoulos, proprietarul cafenelei, pentru New York Times.

Rezervoare goale, temeri pline

Criza e acută: Mornos și Evinos, cele două mari rezervoare ale Atenei, au ajuns la 60% din volumul obișnuit pentru această perioadă, față de aproape 100% în urmă cu doar doi ani. Pierderea e explicată prin creșterea temperaturilor, turism accentuat și valurile de incendii care au devastat zonele din apropierea capitalei.
Haralambos Kontoes, expert în teledetecție la Observatorul Național din Atena, atrage atenția: „Aceste date confirmă presiunea hidrologică asupra sistemului de apă al Atenei și necesitatea stringentă a acțiunii imediate — nu doar la nivel tehnic, ci și la cel al implicării publice”.

Povestea nu e izolată. Capitala Iranului, Teheran, a declarat recent zi liberă pentru toată provincia, încercând să limiteze consumul de apă. Este o măsură disperată, în contextul unui pericol similar de epuizare a resurselor.

Renașterea apeductului: între miracol și avertisment

Repunerea în funcțiune a apeductului lui Hadrian nu e doar un act de supraviețuire urbană, ci și un semnal global. Este proiecția unui viitor unde salvarea stă nu doar în progres, ci și în redescoperirea resurselor trecutului.
Eleni Sotiriou, locuitoare a Atenei, rezumă dilema contemporană. „Este incredibil să folosim ceva construit acum 2.000 de ani pentru nevoile noastre de azi. Dar trebuie să fim atenți – nu avem o sursă inepuizabilă”.

În timp ce Atena reinventează trecutul pentru a-și asigura viitorul, criza apei devine, pe tăcute, noua tragedie a secolului. Apeductul nu mai e doar o relicvă, ci respirația adâncă a unui oraș care refuză să se lase secat — de vreme, de criză sau de uitare.