- Cum DHS folosește arta colonială pentru a semnala convingeri supremațiste.
- Legătura tulburătoare dintre Manifest Destiny și politica actuală de imigrație.
- De ce rezistența, atât estetică, cât și materială, este crucială.
Departamentul pentru Securitate Internă (Homeland Security) stârnește controverse prin postarea unor picturi precum „American Progress” pe rețelele sociale. Opera lui John Gast, realizată în 1872, glorifică expansiunea spre vest a SUA în secolul al XIX-lea, ignorând soarta tragică a populațiilor indigene. Dincolo de valoarea artistică discutabilă, alegerea DHS pare să transmită un mesaj alarmant.
Manifest Destiny și Estetica Genocidului
În timp ce DHS susține că omagiază „o moștenire de care să fim mândri”, realitatea istorică este mult mai sumbră. În același an în care Gast finaliza „American Progress”, sute de oameni Yavapai, inclusiv femei și copii, au fost masacrați în Arizona. Aceste evenimente tragice, adesea ignorate, fac parte dintr-o istorie macabră de genocid și violență împotriva populațiilor indigene din America de Nord.
A Heritage to be proud of, a Homeland worth Defending.
American Progress – John Gast pic.twitter.com/agU6bl8TZ8— Homeland Security (@DHSgov) July 23, 2025
Lenore A. Stiffarm și Phil Lane Jr. au subliniat, în eseul lor din 1992, faptul că nu există un exemplu mai monumental de genocid susținut decât cel aplicat nativilor americani. Prin promovarea unei picturi care idealizează expansiunea colonială, DHS pare să minimalizeze aceste atrocități și să promoveze o narațiune distorsionată a istoriei americane.
„O Viață Nouă într-un Ținut Nou” – O Promisiune Îndoielnică
O altă postare controversată a DHS a fost pictura „A Prayer for a New Life” (2020) de Morgan Weistling, redenumită „A New Life in a New Land”. Imaginea prezintă o familie de coloniști albi într-un peisaj vestic idilic, lipsit de orice prezență indigenă. Această reprezentare a unei „țări virgine” transmite ideea că expansiunea colonială s-a făcut fără a provoca suferință sau nedreptate.
Weistling a subliniat că postarea a fost făcută fără aprobarea sa.
Paralele Periculoase cu Istoria Europeană
James Q. Whitman, în lucrarea sa „Hitler’s American Model”, a notat că Hitler a lăudat America drept „singurul stat” care a făcut progrese către crearea unei ordini rasiste sănătoase. Hitler însuși a spus: „Un lucru pe care americanii îl au și care ne lipsește… este senzația de spații vaste deschise”.
Această mentalitate a fost reflectată în arta nazistă, care glorifica „spațiul vital” (Lebensraum) și familia ariană. La fel ca în picturile americane care idealizau expansiunea spre vest, arta nazistă promova ideea de proprietate providențială asupra pământului și importanța „sângelui și solului”.
În prezent, Vicepreședintele JD Vance a declarat că cetățenia „nu este doar o idee”, ci este definită de apartenența la un „loc anume cu un popor anume și un set anume de credințe și un mod de viață”.
O Nouă Viziune pentru Viitor
În acest context tulburător, este crucial să ne amintim de victimele genocidului și să ne opunem oricărei încercări de a minimaliza sau justifica aceste atrocități. Rezistența, atât estetică, cât și materială, este esențială pentru a construi un viitor mai just și mai echitabil.
Artistul nativ-american Charles Hilliard a oferit o viziune alternativă prin compoziția sa „Reversing Manifest Destiny” (2021), în care figura sacră Lakota a Femeii Bizon Alb înlocuiește personificarea Libertății, aducând cu ea războinici indigeni și bizoni, în timp ce devastarea ecologică a continentului este ștearsă în urma ei. Aceasta este o fantezie, desigur, dar și o alternativă la viitorul trasat de spectrele gemene ale genocidului și ecocidului. Posibilitatea de a crea o lume mai bună are nevoie mai întâi să o putem imagina.