- 88% dintre angajați spun că AI-ul crește riscul de burnout și dublează intenția de a demisiona.
- Relațiile de echipă se deteriorează, iar încrederea se mută de la oameni la algoritmi.
- Scriitorii, printre cei mai vulnerabili: AI-ul schimbă nu doar munca, ci și motivația de a crea.
Un nou studiu scoate la lumină una dintre cele mai mari probleme ale integrării AI-ului la locul de muncă. 88% dintre angajați se simt mai predispuși la burnout, iar probabilitatea de a-și da demisia se dublează. În loc să aducă doar eficiență și inovație, AI-ul amplifică presiunea, ritmul și așteptările. Și asă oamenii cu senzația că nu mai pot ține pasul cu algoritmii. Paradoxal, în goana după productivitate, companiile riscă să piardă exact resursa pe care o consideră de neînlocuit: capitalul uman. Burnout digital reprezintă momentul când AI-ul devine factor de stres.
Relații reci: politețe cu AI-ul, distanță față de colegi
Studiul arată o schimbare subtilă, dar profundă, în dinamica relațiilor la birou. 85% dintre respondenți spun că sunt mai politicoși cu AI-ul decât cu oamenii. Iar 54% consideră AI-ul mai empatic decât colegii lor. Doi din trei angajați declară că au mai multă încredere în „colegul robot” decât în echipa umană. Această inversare a încrederii și empatiei sugerează nu doar o adaptare la tehnologie, ci și o alienare față de comunitatea profesională. Biroul devine un spațiu mai eficient, dar mai puțin uman, unde conversațiile reale sunt înlocuite de interacțiuni cu algoritmi politicoși și previzibili.
Scriitorii și AI-ul: între inspirație și amenințare
Pentru scriitori, integrarea AI-ului aduce o dilemă existențială: dacă algoritmii pot genera texte, povești sau chiar nuanțe stilistice, ce mai rămâne din motivația de a scrie? Riscul nu este doar pierderea locului de muncă, ci și a sensului creației. Unii scriitori pot fi tentați să renunțe, simțind că originalitatea lor este subminată de „colegi” digitali care pot produce conținut la comandă, fără oboseală sau blocaje creative. Totuși, alții pot vedea în AI un partener de brainstorming, o unealtă de stimulare a imaginației sau chiar un adversar care îi provoacă să-și redefinească vocea și relevanța.
Citește AI sau îl citești tu pe el?
În era AI-ului la birou, adevărata provocare nu este doar tehnologică, ci profund umană: cum păstrăm motivația, relațiile și sensul într-o lume în care algoritmii devin tot mai prezenți și, uneori, mai de încredere decât oamenii? Cu ce are încă probleme A.I. este asumarea poveștii. Dacă vrei poți să vezi cum se formulează literatura din perspectiva termenilor folosiți mai des în mediul digital.
Ce citești ca să te împaci cu AI
Undeva se face însă diferențierea net. Amintirea de bază sau core memory cum e formulată povestea pe platformele de socializare e o treabă la care te mai gândești din când în când care ar fi pentru tine. Și ca să știi că îmi dau seama că nu e ceva neapărat confortabil îți propun să răsfoiești ”Cântecul inimilor rebele”. Cartea semnată de Thrity Umrigar este plasată în India de azi. Și se numește ”Honor” în original. Onoare, deci, dar în termenii pe care lumea de astăzi îi revizitează din ce în ce mai insistent: cei ai violenței extreme. Sociale și private, fizice și mai ales psihologice.
Vinovăție de inteligență artificială
În plus, AI nu reușește să răspundă pentru propriile erori. Dar să răspundă cu propria existență în modul în care o fac scriitori cu erori grave ca antisemitismul lui Celine sau Ezra Pound. S-ar putea să foncționeze și mai bine argumentul din volumul „Instinctul artistic- Frumusețe, plăcere și evoluție umană” de Denis Dutton. Aici este vorba despre faptul că animalele care sunt puse să realizeze picturi nu mai revin niciodată asupra loc nici măcar cu o privire. Iar asta îți oferă o bază a diferenței dintre artificial și natural: regăsirea lucrurilor pe care le consideram împlinite.