Pe ce se duce lupta culturii române cu ministrul de profil

• Reforme controversate la Teatrul Național București și intenții de desființare a instituțiilor cheie în cultură generează un val de nemulțumiri profunde.
• Stilul ministrului Andras Demeter a stârnit un protest amplu al oamenilor de cultură și cereri de demisie.
• Subfinanțarea cronică și politizarea managementului cultural continuă să submineze dezvoltarea artistică și patrimonială a României.

Cultura română traversează o perioadă de profunde convulsiuni, unde nemulțumirile acumulate de-a lungul anilor par să fi atins un punct critic, coagulându-se în jurul politicilor și, mai ales, a atitudinii ministrului în funcție, Andras Demeter. Un val de proteste, petiții și declarații publice escaladează, denunțând ceea ce mulți percep drept un atac concertat la adresa autonomiei artistice, a patrimoniului național și a principiilor de meritocrație în instituțiile publice. Aceste tensiuni, departe de a fi doar episodice, scot la iveală probleme sistemice adânc înrădăcinate, de la subfinanțare cronică la politizarea arbitrară a actului cultural, situație în care dialogul constructiv pare a fi înlocuit de dispreț și autoritarism.

Măsuri controversate: Un baraj pentru independenți?

Deciziile recente ale Ministerului Culturii au stârnit un val de indignare fără precedent. Cel mai recent scandal vizează modificarea condițiilor de participare la concursul de management al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. Conform noilor reglementări, doar persoanele cu o experiență de cel puțin zece ani în conducerea unor instituții publice, sau cinci ani cu master în management cultural, mai pot candida. Practic, postul de director e doar pentru cei care au fost deja directori. Această măsură exclude, practic, o mare parte din profesioniștii din mediul independent, recunoscuți pentru experiența lor vastă și studiile de specialitate. Criticii, precum regizoarea Alexandra Badea, laureată a Marelui Premiu pentru Teatru al Academiei Franceze în 2023, au sesizat intenția ministrului de a restrânge accesul celor din afara sistemului instituționalizat.

Într-o dezbatere publică tensionată, în care a fost contrazisă de ministru, Alexandra Badea a subliniat că „este o lipsă de încredere în minister în acest moment și în aceste concursuri. Și nu este numai lipsa mea de încredere. Ai văzut, probabil, declarația într-un interviu a lui Cristian Mungiu. Nu mai credem în corectitudinea acestor concursuri.” Ministerul discută, de asemenea, desființarea Institutului Național al Patrimoniului (INP), transformându-l într-un simplu departament. Mișcare criticată vehement de arhitectul Ștefan Bâlici, președintele Ordinului Arhitecților din România, care a declarat că „transformarea Institutului Național al Patrimoniului într-o direcție din minister ar amputa independența deciziei profesionale, care este esențială”. Aceste politici, percepute ca o tentativă de politizare și centralizare excesivă, generează un sentiment de incertitudine și frustrare în rândul comunității culturale.

Tonul care a inflamat spiritele: Ministrul și „dialogul” cu profesioniștii

Dincolo de măsurile controversate, ceea ce a alimentat cel mai mult nemulțumirile este atitudinea ministrului Andras Demeter în dialogul cu oamenii de cultură. În înregistrarea audio de la dezbaterea din 30 decembrie 2025, tonul său a fost catalogat drept jignitor și disprețuitor.

Când Alexandra Badea a încercat să-și expună argumentele și impresiile privind lipsa de transparență și subiectivismul concursurilor, ministrul i-a replicat cu vehemență: „Eu vă las să vorbiți, dar nu vă face bine. Arată că sunteți total nepregătită! Nu v-ați făcut lecțiile!” Ulterior, actorul Teatrului Național din București, Istvan Teglas, a confirmat un tipar de comportament, amintind că „mi-a fost manager la Teatrul Maghiar din Timișoara (acum peste 20 de ani) și, deși inițial m-am bucurat că m-a invitat să mă angajez după facultate, nu țin minte altceva din singura stagiune petrecută acolo (după care mi-am dat demisia) că țipa și înjura pe toată lumea, dacă lucrurile nu se întâmplau cum voia el sau dacă aveai altă părere decât a lui.”

Un alt moment tensionat a avut loc cu arheologul Decebal Vleja, vicepreședinte al federației sindicale CulturMedia, căruia ministrul i-a spus direct: „Ori refuzi să înțelegi, ori nu ești capabil!” Aceste intervenții, considerate de mulți ca fiind neadecvate funcției publice în cultură, au determinat Federația CulturMedia să inițieze o petiție cerând demiterea ministrului.

Rădăcinile crizei: O cultură subfinanțată și marginalizată

Comportamentul ministrului și deciziile sale nu sunt, însă, decât simptomele unor probleme mult mai adânci, care afectează cultura română de decenii. Subfinanțarea cronică, condițiile de muncă precare – ilustrate de situația restauratorilor de la Muzeul Național de Istorie a României, care lucrează în subsoluri insalubre – și lipsa unei viziuni strategice pe termen lung reprezintă fundamentele acestei crize. Într-un interviu acordat în octombrie 2025, Andras Demeter a recunoscut problemele, dar a adoptat o poziție defensivă: „Sunt conștient de aceste probleme, dar nu am baghetă magică. Nu pot să le rezolv de pe azi pe mâine. Aceste probleme nu sunt de ieri, țin de 35 de ani.”

Această abordare, care minimalizează responsabilitatea actuală și aruncă vina pe trecut, este considerată insuficientă de cei care cer soluții imediate. Pe lângă contestarea timbrelor culturale, o nouă ordonanță privind drepturile de autor în muzică a generat, de asemenea, proteste din partea artiștilor. Tudor Chirilă și Loredana Groza sunt printre cei care susțin că măsurile propuse ar dezavantaja creatorii de cultură. Într-un context în care un nou proiect de lege a managementului cultural ar permite chiar numirea directă a managerilor prin „selecție managerială”, fără concurs, temerile privind o politizare profundă a instituțiilor de cultură par mai justificate ca niciodată. Situația actuală din Ministerul Culturii reflectă o criză de leadership, viziune și respect. În pericol sunt atât prezentul, cât și viitorul unui sector esențial pentru ceea ce ne-am obișnuit să numim cultură, dar mai ales identitate națională.