Meditația rescrie biologia: un studiu UC San Diego arată „resetarea” creierului și a imunității în doar șapte zile

• Un program intensiv de meditație de o săptămână a indus modificări măsurabile în activitatea cerebrală și biologia sângelui, incluzând neuroplasticitate și reglarea imunitară.
• Studiul, realizat de University of California San Diego, sugerează o „resetare” a sistemelor biologice, cu efecte similare substanțelor psihedelice, dar obținute natural.
• Descoperirile, deși promițătoare, necesită validare prin cercetări mai ample, deschizând însă noi orizonturi pentru aplicațiile clinice ale meditației.

Într-o lume asaltată de stres și cu o căutare perpetuă de soluții pentru bunăstarea fizică și mentală, meditația a trecut de la statutul de practică spirituală esoterică la cel de instrument validat științific. O nouă cercetare de la University of California San Diego, publicată la 6 noiembrie 2025 în revista Communications Biology, aduce dovezi concrete și spectaculoase: un program intensiv de meditație, de doar șapte zile, este capabil să inducă modificări măsurabile și convergente atât în activitatea cerebrală, cât și în biologia sângelui. Această descoperire nu doar că subliniază importanța practicilor meditative, ci deschide și noi orizonturi pentru înțelegerea mecanismelor profunde prin care mintea poate modela materia, influențând neuroplasticitatea, metabolismul, imunitatea și chiar reglarea durerii.

O „resetare” biologică în șapte zile: mintea modelează materia

Studiul a implicat 20 de adulți sănătoși, care au participat la un program de aproximativ 33 de ore, combinând meditația ghidată, exerciții de vindecare și un ritual de „placebo cu etichetă deschisă”. Înainte și după această intervenție intensivă, au fost efectuate investigații complexe, de la RMN funcțional cerebral la analize de sânge amănunțite (proteomică, metabolomică, transcriptomică pe exozomi). Rezultatele sunt fascinante: activitatea din rețeaua modului implicit (responsabilă de „monologul interior”) a scăzut, conectivitatea cerebrală s-a reorganizat, iar markerii din sânge au indicat activarea sistemelor endogene de analgezie și o reprogramare metabolică.

Mai mult, plasma recoltată după program a stimulat creșterea prelungirilor neuronale și a conexiunilor sinaptice în culturile neuronale. Unul dintre cercetătorii principali de la University of California San Diego a subliniat că „rezultatele noastre indică o capacitate remarcabilă a creierului și a corpului de a se adapta și de a se reface, chiar și după o perioadă scurtă de practică intensivă. Am observat semnale convergente din creier și din sânge, compatibile cu o „resetare” a unor căi biologice”.

De la experiențe mistice la implicații terapeutice

Pe lângă modificările fiziologice obiective, participanții au raportat și o creștere semnificativă a scorurilor la chestionarele standardizate pentru „experiențe mistice”. Ceea ce este cu adevărat remarcabil este că, la nivel de conectivitate cerebrală, autorii au remarcat tipare similare cu cele raportate în studii care au folosit substanțe psihedelice. Însă, în acest caz, efectele au apărut exclusiv prin practică meditativă, fără administrarea de medicamente. Această descoperire servește drept un puternic contrast față de dependența de intervențiile farmacologice, sugerând că organismul uman deține mecanisme intrinseci pentru a atinge stări de conștiință și modificări neurofiziologice profunde.

Studiul, susținut de InnerScience Research Fund și beneficiind de o nouă finanțare de la UC San Diego, deschide astfel noi direcții de cercetare privind aplicațiile clinice ale meditației în afecțiuni precum durerea cronică sau tulburările de dispoziție, fără riscurile asociate cu substanțele psihedelice.

O promisiune cu nevoie de validare: drumul spre medicina integrativă

Este important de reținut că, deși promițătoare, concluziile acestui studiu sunt de etapă. Cercetarea a fost observațională, cu un eșantion relativ redus de 20 de participanți și fără un grup de control, iar măsurătorile au fost efectuate la scurt timp după finalizarea programului. Autorii înșiși subliniază că sunt necesare studii mai ample și metodologic riguroase, care să separe contribuția fiecărei componente a intervenției (meditație, placebo „open-label”, reconceptualizare) și să evalueze pe termen lung aplicabilitatea clinică.

Cu toate acestea, studiul de la UC San Diego aduce o contribuție semnificativă la fundamentarea științifică a meditației ca instrument terapeutic, stimulând cercetarea viitoare în câmpul medicinei integrative și consolidând, în cele din urmă, locul meditației în abordările holistice ale sănătății.