- Kunsthistorisches Museum din Viena va expune în decembrie un portret necunoscut atribuit lui Gian Lorenzo Bernini, considerat până de curând opera unui artist anonim din secolul al XVII-lea.
- Atribuirea rămâne controversată: consensul de specialitate susține că Bernini a încetat să picteze în jurul anului 1650, cu două decenii înainte de datarea propusă pentru acest tablou, iar calitatea inegală a pânzei sugerează intervenția a două mâini diferite.
- Dacă atribuirea se confirmă, un artist pe care îl știi ca sculptor devine și un pictor major al bătrâneții, iar un tablou uitat într-un depozit timp de 35 de ani își recapătă locul în istoria artei.
Un tablou necunoscut al lui Gian Lorenzo Bernini va fi dezvelit în decembrie la Kunsthistorisches Museum din Viena. Opera, intitulată *Portretul unui bătrân*, reprezintă capul și umerii unui bărbat în vârstă, de dimensiuni aproape naturale, cu părul alb și răvășit, privind direct spre privitor. Până de curând, muzeul atribuia portretul unui artist anonim din secolul al XVII-lea care lucra la Roma. Bernini este cunoscut mai ales ca sculptor și arhitect, iar picturile sale autentice sunt extrem de rare — mai puțin de 20 acceptate de specialiști, notează The Art Newspaper.
Misterul portretului atribuit după 106 ani de la achiziție
Portretul a intrat în colecția muzeului în 1920, prin donația colecționarului vienez Richard Lieben, care îl cumpărase în 1900. De-a lungul deceniilor, opera a fost atribuită succesiv mai multor artiști — de la Philippe de Champaigne și Jean Jouvenet, la flamanzi precum Jakob Ferdinand Voet sau Erasmus Quellinus cel Tânăr, și mai recent colaboratorului lui Bernini, Baciccio. Fără o atribuire fermă, tabloul a fost mutat în depozitul muzeului în 1989 și nu figurează nici măcar în catalogul online al celor 2.800 de picturi ale instituției.
Pictura cu semnătura unui sculptor
Curatoarea Gudrun Swoboda susține că Bernini este adevăratul autor, iar argumentele ei se bazează pe comparații cu lucrări acceptate deja. Ea observă că artistul a tratat fața bătrânului cu o atenție sculpturală: gura ușor deschisă, buzele modelate cu precizie, straturi de vopsea aplicate prin mișcări scurte de pensulă, asemenea unui sculptor care construiește un chip din argilă. Swoboda vede paralele clare cu bustul lui Ludovic al XIV-lea de la Versailles, mai ales în colțurile gurii. Există și similarități stilistice cu un autoportret în creion din Colecția Regală britanică, datat 1675–80: aceeași lumină căzută de sus, același dinamism al gulerului și aceeași privire vie.
Povestea artistului complică atribuirea
Atribuirea rămâne însă controversată. Se crede în general că Bernini a încetat să picteze în jurul anului 1650, cu două decenii înainte de datarea propusă pentru acest portret. Deși documente disparate menționează picturi târzii realizate la Roma, consensul de specialitate nu include lucrări din această perioadă. În plus, fața și gulerul sunt tratate cu tușe îndrăznețe, dar haina neagră și umărul drept al modelului sunt mai slabe calitativ. Swoboda crede că Bernini a pictat doar fața, iar partea inferioară aparține altcuiva — posibil unuia dintre fiii săi. O analiză științifică recentă confirmă intervenția a două mâini diferite.
Un artist în expoziție
Dacă atribuirea vieneză este acceptată, consecințele sunt majore pentru înțelegerea lui Bernini ca pictor. Sursele istorice sugerează că a realizat până la 200 de picturi, dar doar circa 16 sunt recunoscute de specialiști, aproape toate din perioada 1620–1640. Un portret datat în jurul lui 1670, când Bernini avea 71 de ani, ar rescrie complet cronologia activității sale picturale. Tabloul va fi piesa centrală a expoziției *Bernini: Pictor și Sculptor*, la Palais Lobkowitz din Viena, între 2 decembrie 2026 și 4 aprilie 2027, alături de lucrări de referință împrumutate de la Uffizi și Colecția Regală. Specialiștii invitați să analizeze opera în cadrul expoziției speră să ajungă la un verdict definitiv. Dacă atribuirea se confirmă, un artist pe care îl știi ca sculptor devine și un pictor major al bătrâneții, iar un tablou uitat într-un depozit timp de 35 de ani își recapătă locul în istoria artei.