- „Deșteaptă-te, române!” devine simbolul renașterii naționale de la Revoluția de la 1848 până la Revoluția din 1989.
- Povestea imnului e construită pe creațiile lui Andrei Mureșanu (versuri), Anton Pann (muzică).
- Un loc special îl are aranjamentul orchestral formulat pentru „Deșteaptă-te, române” de George Enescu în 1897, când era doar un adolescent și stabilit de Cornel Țăranu.
Imnul național „Deșteaptă-te, române!” a fost interpretat pentru prima dată oficial pe 29 iulie 1848. S-a întâmplat în Grădina Publică din Râmnicu Vâlcea (actualul Parcul Zăvoi). Povestea imnului e construită pe creațiile lui Andrei Mureșanu (pentru versurile poemului intitulat „Un răsunet”) și Anton Pann (pentru muzică). Dar interpretări ale piesei muzicale patriotice le regăsești și la Alba Iulia în 1918, și la revolta muncitorilor de la Brașov, în 1987 și în 1989.
„Deșteaptă-te, române!”, dincolo de declarațiile oficiale care îl stabilesc imn de stat
„Deșteaptă-te române” este al șaptelea imn din istoria României. De la “Marşul triumfal şi primirea steagului şi a Măriei Sale Prinţul Domnitor” din 1862, la ”Trăiască regele” din 1884, trecând prin cele patru imnuri din timpul comunismului (”Zdrobite cătușe” din 1947, ”Te slăvim, Românie” din 1953, ”Pe-al nostru steag e scris Unire”, din 1975 și ”Trei culori” din 1977), oficialitățile au tot ocolit melodia deja cunoscută în acele vremuri. „Deșteaptă-te române” fost compus înainte de oricare dintre imnurile care l-au precedat oficial.
Accentul pus în versurile lui Mureșanu pe opresiunea din partea străinilor, identificarea creștină și, mai ales potențialul mobilizator la rezistență civică s-au dovedit mereu delicate pentru regimuri opresive în România. Sigur că rămân discuțiile legate de paternitatea reală a muzicii. Dar astăzi ar putea să te intereseze cum acest cântec a apărut atât în timpul revoluției din 1848. Dar și în momentele de celebrare de la Alba Iulia de la Unirea din 1918 ori în revoltele din 1987, la Brașov ori la Timișoara și București în 1989. Dintre aparițiile surprinzătoare ale cântecului îți arăt un aranjament orchestral de George Enescu, stabilit de Cornel Țăranu.
Cum schimbă perspectiva asupra imnului asemenea variante diferite ale aceluiași ”Deșteaptă-te, române”
TVariantele neașteptate te fac să te gândești la ceea ce se află la baza acestei melodii. După instaurarea regimului comunist, interpretarea publică a cântecului a fost ba interzisă, ba lăsată în plan secund sau în transcrieri corale ceremonioase. Reînvierea simbolică și recunoașterea oficială au venit pe 22 decembrie 1989. Parlamentul României a legiferat imnul ca simbol național în Legea nr. 75/1994 privind arborarea drapelului României, intonarea imnului național și folosirea sigiliilor.
Acum poți să auzi variante ale imnului pe stadioane. Le cântă celebrități ale zilei sau public și suporteri sportivi. Te impresionează când îl auzi la ceremoniile de decernare a medaliilor internaționale pentru campioni. Dar pentru fiecare dintre noi, Deșteaptă-te române are o formulare personală care se lasă găsită la timpul ei. Iar varianta pe care compozitorul Cornel Țăranu a stabilit-o pentru lucrarea lui Enescu din Suita Română, din 1897, de când Enescu era adolescent (știi că în Poema română, în 1898, compozitorul folosise în final acordurile imnului Regal), îți facee o idee a acestor reformulări continue.