- Summitul Putin-Trump din Alaska din august 2025 devine emblematic pentru eșecul diplomației de vârf, repetând istoria marilor întâlniri fără rezultat.
- De la Geneva 1954 la Reykjavik 1986 sau Lausanne 1922–23, marile puteri au lăsat în urmă dosare nerezolvate, nemulțumiri și crize prelungite.
- Actori politici, de la Lavrov la Antony Blinken, recunosc că uneori absența unui acord e și un semnal. Pentru o schimbare de abordare, nu doar un regres.
La finalul întâlnirii din Alaska, Donald Trump a declarat pentru presă: „Nu am ajuns la niciun acord, dar am făcut pași importanți spre a ne înțelege diferențele.”.
Dialogul cu Vladimir Putin a amintit de scenele din Geneva 1954, unde marile puteri au semnat acorduri parțiale. Dar problema Coreei a rămas nerezolvată. Sau de eșecul Reykjavik 1986, relatat de memorii diplomatice ale lui George Shultz. „Am fost atât de aproape de un acord istoric, dar ne-am împotmolit în detalii tehnice. În diplomatie, uneori eșecul e primul pas spre progres.”, nota fostul Secretar de stat al Statelor Unite ale Americii.
O tradiție a nereușitelor și drumul complicat spre înțelegere
Alaska nu e o excepție. Cu un secol mai devreme, la Lausanne, lordul George Curzon a părăsit negocierile. Turcia a refuzat să semneze, iar tratatele au venit abia după reluarea discuțiilor. La Moscova 1974, Nixon și Brezhnev au bifat doar un tratat minor, lăsând marile teme suspendate. Paris 1919, altfel o reușită diplomatică, a ratat un compromis în dosarul chinez – Japonia a câștigat, China a respins Tratatul.
Relativizezi „eșecul”: când niciun rezultat poate fi tot un rezultat diplomatic
Sergey Lavrov, la o conferință de presă care a precedat întâlnirea din Alaska pregătea terenul pentru un asemenea rezultat: „Diplomația nu înseamnă întotdeauna să semnezi un acord. Uneori e mai important să știi să aștepți momentul potrivit”.
Negocierile dintre Rusia și Imperiul Austro-Ungar din 1877 s-au soldat cu o convenție secretă, dar pe termen lung nu au împiedicat tensiunile balcanice. Istoricii, precum R.L. Wolff, apreciază: „Convenția de la Budapesta nu a rezolvat conflictele majore, dar a arătat limitele alianțelor temporare între marile puteri.”.
Rescrii lecția: de la summitul ratat la nevoia unei noi paradigme diplomatice
Antony Blinken era și el pregătit pentru această situație: „Ratarea unui acord nu e mereu un eșec. Poate fi începutul unei perioade de reflecție strategică.”
Istoria marilor summituri diplomatice – Geneva, Reykjavik, Lausanne, Moscova, Paris, Budapesta – demonstrează că neînțelegerile repetate sunt uneori semnalul pentru reformarea instrumentelor de negociere și că marile crize nerezolvate pot, paradoxal, să deschidă spațiul pentru un dialog mai onest și mai inovator.
Fie Alaska 2025 sau oricare altă sală de summit din ultimele două secole, marile puteri continuă să probeze limitele negocierii – iar sensul eșecului rămâne, adesea, mult mai complex decât pare la prima vedere.
10 negocieri ratate de marile puteri în istorie
1. Conferința de la Geneva (1954, Vietnam/Korea):
Negocierile au adus acorduri pentru Vietnam, Laos și Cambodgia, dar problema Coreei nu a fost rezolvată și multe prevederi (precum alegerile din Vietnam) nu au fost respectate.
2. Summit-ul Reagan-Gorbaciov de la Reykjavik (1986):
Discuțiile au fost intense, s-a ajuns aproape de un acord total privind dezarmarea nucleară, dar negocierile s-au blocat pe tema programului SDI și nu s-a semnat nimic, deși ulterior summitul a dus la tratate ulterioare.
3. Conferința de la Lausanne (1922–23):
Primele runde au eșuat; Turcia a refuzat să semneze tratatul, iar Curzon, ministrul de externe britanic, a plecat. Tratatele s-au încheiat ulterior în iulie 1923, după reluarea discuțiilor, dar primele negocieri nu au dat rezultate.
4. Summit-ul Nixon-Brezhnev de la Moscova (1974):
S-au purtat discuții pe teme majore (arme nucleare, criza Orientului Mijlociu), dar niciun acord semnificativ nu a fost finalizat privind problemele cheie; s-a semnat doar un tratat de testare nucleară, celelalte rămânând nerezolvate.
5. Conferința de la Paris (1919, în problema China/Japonia):
China nu a obținut nimic privind Shandong, Japonia a păstrat provincia, delegația chineză a refuzat să semneze Tratatul de la Versailles – nicio soluție pentru revendicările chinezești.
6. Negocierile Rusia – Imperiul Austro-Ungar, 1877:
A avut loc „Convenția de la Budapesta” din 15 ianuarie 1877, un acord secret privind neutralitatea reciprocă și împărțirea sferelor de influență în Balcani. Deși a existat un acord preliminar, relațiile au rămas tensionate, iar multe prevederi nu au fost respectate; în practica istorică, diplomația s-a dovedit ineficientă pe termen lung (mai ales după războiul ruso-turc). ”Ca orice putere mare, Ruşii, acolo unde văd că vor întâmpina rezistenţă mare, se opresc şi lucrează cu o răbdare seculară spre a surpa încet, încet temeliile puterilor ce li se pun în potrivă.” nota Mihai Eminescu în acele momente. Convenția secretă dintre Rusia și Austro-Ungaria prevedea ca Rusia să accepte anexarea Bosniei și Herțegovinei de către Austro-Ungaria, în schimbul acordului acesteia ca Rusia să încorporeze județele din sudul Basarabiei (Bolgrad, Cahul și Ismail). Aceste teritorii fuseseră retrocedate Moldovei prin Tratatul de pace de la Paris (1856).
Poate și mai intensă este concluzia aceluiași Mihai Eminescu în problema înaintării Rusiei în Estul Europei: ”De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace, ţinta cuceririlor ruseşti sînt ţările răsăritene ale Europei”.
7. Summitul de la Camp David (iulie 2000):
A avut loc între Bill Clinton (SUA), Ehud Barak (Israel) și Yasser Arafat (Autoritatea Palestiniană). Scopul era soluționarea conflictului israeliano-palestinian. Eșecul s-a datorat în special divergențelor legate de Ierusalim și locurile sfinte. Negocierile au eșuat, iar Al-Aqsa Intifada a urmat la scurt timp.
8. Misiunea Haldane (februarie 1912):
Lord Haldane a fost trimis de Marea Britanie la Berlin pentru a diminua tensiunea navală. Germania cerea garanții de neutralitate, dar Marea Britanie a refuzat angajamentele diplomatice. Negocierea nu a avut rezultat, tensiunile au escaladat, contribuind la contextul premergător Primului Război Mondial.
9. Negocierile de la Salzburg (1918):
Au avut loc discuții între liderii Imperiului Austro-Ungar și Germania în august 1918 privind ieșirea din război. Negocierile au eșuat, Imperiul Austro-Ungar terminând unilateral discuțiile, fără vreun acord care să oprească războiul.
10. Criza Nootka (1790):
Disputa teritorială între Marea Britanie și Spania privind Nootka Sound (Canada de Vest). Inițial, negocierile nu au produs un acord concret, iar criza a escaladat. Soluția diplomatică a fost găsită abia ulterior, prin convențiile Nootka (1790-1794).
Desigur, pe listă ar putea să stea oricând și Summitul din Istanbul (2022), negocierile între Ucraina și Rusia, inclusiv în Belarus și Turcia (Istanbul). În martie-aprilie 2022 au discutat un posibil cadru de pace (propunere de „comunicat”), dar nu au ajuns la un acord final, iar războiul a continuat.