Cum au ajuns simțurile tale de la cele 5 clasice la 33

• Modelul clasic al celor cinci simțuri, moștenit din antichitate, este tot mai contestat de neuroștiințele moderne.
• Cercetări recente indică existența a până la 33 de simțuri distincte, esențiale pentru complexitatea experienței umane.
• Percepția nu este o sumă de canale separate, ci o rețea dinamică de semnale senzoriale interconectate, redefinind realitatea.

De la cea mai fragedă vârstă, înveți o lecție simplă, transmisă parcă din zorii civilizației: omul posedă cinci simțuri. Văzul, auzul, mirosul, gustul și pipăitul. Această listă îi este atribuită lui Aristotel. A fost repetată de-a lungul secolelor până a devenit un fapt incontestabil al înțelegerii noastre despre lume. Totuși, în lumina descoperirilor moderne din neuroștiințe și științe cognitive, această paradigmă simplificată pare că se destramă. Cercetătorii de astăzi argumentează că ființele umane dețin mult mai multe simțuri. Este un număr care ar putea ajunge până la 33 și chiar peste, transformând radical modul în care percepem realitatea și interacționăm cu mediul înconjurător.

O mitologie veche: limitele percepției aristotelice

Filosoful grec Aristotel, în tratatul său „Despre suflet”, a fost cel care a catalogat pentru prima dată cele cinci simțuri pe care le cunoaștem astăzi, fundamentând o viziune care a dominat gândirea occidentală timp de milenii. „Simțurile sunt porțile sufletului”, ar fi putut spune el, subliniind importanța lor în cunoaștere. Această clasificare a fost considerată mult timp completă și suficientă pentru a explica interacțiunea omului cu lumea. Însă, odată cu progresele științifice, devine evident că această listă, deși elegantă în simplitatea ei, este mult prea restrictivă. Cercetătorii implicați în proiecte precum „Rethinking the Senses” de la Universitatea din Glasgow contestă vehement limitarea la doar cinci simțuri. Ei susțin că viziunea tradițională omite părți vaste din experiența umană trăită, subliniind că echilibrul, poziția corpului (propriocepția), conștientizarea stării interne a corpului (interocepția), temperatura, durerea și chiar sentimentul că un membru îți aparține sunt toate sisteme senzoriale distincte și esențiale.

O simfonie senzorială: dincolo de gust și echilibru

Percepția umană nu funcționează în canale separate și ordonate, ci este o simfonie constantă de semnale care se amestecă și se influențează reciproc. Neuroscientistul Charles Spence, director al Crossmodal Research Laboratory de la Universitatea Oxford, este unul dintre principalii susținători ai acestei noi perspective. El a sugerat că oamenii au probabil între 22 și 33 de simțuri, o estimare mult mai complexă. „Percepția nu se prezintă în căi ordonate. Informația senzorială se amestecă constant, modelând modul în care oamenii experimentează totul, de la mâncare la mișcare și emoție”, afirmă Spence.

Un exemplu elocvent este gustul. Limba detectează doar cinci gusturi de bază (dulce, sărat, acru, amar și umami). Aromele complexe de căpșuni, mango sau cafea nu sunt percepute de limbă în sine, ci apar atunci când moleculele de miros călătoresc din gură în cavitatea nazală în timpul mestecării. Până și simțul tactil se alătură, influențând dacă mâncarea pare cremoasă, fluidă sau consistentă. Ceea ce numim „gust” este, de fapt, o colaborare complexă între miros, atingere și gustul fundamental.

Percepția flexibilă: experimente și dovezi

Aceeași „amestecare” a simțurilor are loc în tot corpul, demonstrând flexibilitatea extraordinară a acestor sisteme. Propriocepția permite oamenilor să știe unde se află membrele lor fără a privi. Sistemul vestibular din urechea internă ajută la menținerea echilibrului și a orientării. Interocepția monitorizează semnalele interne, cum ar fi ritmul cardiac, foamea și sațietatea.

Simțurile vin mergând… chiar și cu avionul

Unii cercetători indică chiar un „simț al agenției” (sentimentul de control asupra propriilor acțiuni) și un „simț al proprietății” (sentimentul că un membru îți aparține), ambele putând fi perturbate la pacienții cu AVC. Experimentele științifice confirmă această interdependență. Într-un studiu, modificarea sunetului pașilor a făcut ca participanții să se simtă mai ușori sau mai grei în timp ce mergeau. Într-un alt experiment, zgomotul de fundal al unui avion a schimbat gustul alimentelor: aromele sărate și dulci au fost atenuate, în timp ce notele savuroase au devenit mai puternice.

Această ciudățenie explică de ce sucul de roșii tinde să aibă un gust mai bun în avion. Cercetătorii descriu percepția ca un proces coordonat: vederea se modifică odată cu echilibrul, mirosul alterează textura, sunetul schimbă aroma. Simțurile rămân active împreună, chiar și în zilele petrecute în fața ecranului. Povestea celor cinci simțuri este una frumoasă, dar omite cea mai mare parte a ceea ce face corpul în fiecare secundă. Oamenii nu experimentează lumea printr-un singur simț, ci printr-o rețea densă de semnale care nu încetează niciodată să funcționeze, oferind o tapiserie senzorială mult mai bogată decât am fi crezut vreodată.

1. Autocepție – capacitatea de a simți/percepe propria persoană/sinele
2. Tempuscepție / Percepția timpului – capacitatea de a simți/percepe trecerea timpului
3. Bariocepție / Percepția gravitației – capacitatea de a simți/percepe gravitația
4. Viscepție / Percepția forțelor non-gravitaționale – capacitatea de a simți/percepe forțe, altele decât gravitația
5. Interocepție – capacitatea de a simți/percepe stări interne ale corpului, cum ar fi foamea, setea, nevoia de a urina/defeca sau orice alt disconfort
6. Propriocepție – capacitatea de a simți/percepe orientarea spațială și mișcarea părților corpului

Văzul – capacitatea de a simți/percepe prin ochi

7. Cromocepție / Percepția culorii – capacitatea de a simți/percepe culoarea imaginii
8. Lamprocepție / Percepția luminozității – capacitatea de a simți/percepe luminozitatea imaginii
9. Diastema-cepție / Percepția distanței relative – capacitatea de a simți/percepe distanța relativă a imaginii
10. Kinecepție / Percepția mișcării – capacitatea de a simți/percepe mișcarea imaginii
11. Figuracepție / Percepția formei – capacitatea de a simți/percepe forma imaginii
12. Dimensiocepție / Percepția dimensiunii – capacitatea de a simți/percepe dimensiunea imaginii
13. Claritate-cepție / Percepția clarității – capacitatea de a simți/percepe claritatea imaginii
14. Locuscepție / Percepția locației – capacitatea de a simți/percepe locația imaginii
15. Magnitudine-cepție / Percepția mărimii – capacitatea de a simți/percepe mărimea imaginii
16. Orocepție / Percepția conturului/marginii – capacitatea de a simți/percepe conturul sau marginea imaginii

Atingerea / Tactilul – capacitatea de a simți/percepe prin piele

17. Termocepție – capacitatea de a simți/percepe temperatura
18. Presiocepție – capacitatea de a simți/percepe presiunea
19. Nocicepție – capacitatea de a simți/percepe durerea
20. Percepția plăcerii – capacitatea de a simți/percepe plăcerea (termenul „antinociception” se referă de obicei la inhibarea durerii, nu la percepția plăcerii, dar traduc sensul dat aici)
21. Toposcepție / Percepția localizării senzației – capacitatea de a simți/percepe locația unei senzații
22. Intensiocepție / Percepția intensității senzației – capacitatea de a simți/percepe intensitatea unei senzații
23. Megetoscepție / Percepția ariei senzației – capacitatea de a simți/percepe aria/zona unei senzații
24. Texturocepție / Percepția texturii – capacitatea de a simți/percepe textura
25. Graviscepție / Percepția greutății – capacitatea de a simți/percepe greutatea senzației
26. Motucepție / Percepția statică sau dinamică a senzației – capacitatea de a simți/percepe o senzație statică sau dinamică
27. Schema-cepție / Percepția formei senzației – capacitatea de a simți/percepe forma unei senzații
28. Cronoscepție / Percepția duratei senzației – capacitatea de a simți/percepe durata unei senzații
29. Constanțiocepție / Percepția consistenței senzației – capacitatea de a simți/percepe consistența unei senzații
    Auzul – capacitatea de a simți/percepe prin urechi –
30. Audicepție / Percepția sunetului – capacitatea de a simți/percepe sunetul
31. Echilibriocepție / Simțul echilibrului – capacitatea de a simți/percepe echilibrul

Gustul – capacitatea de a simți/percepe prin limbă

32 Saporcepție / Percepția aromei/savorii – capacitatea de a simți/percepe aroma/savoarea

Mirosul – capacitatea de a simți/percepe prin nas

33 Olfactocepție / Percepția mirosului – capacitatea de a simți/percepe mirosul

De asemenea, unele liste includ și Sociocepția / Percepția asocierii/disocierii imaginii