- Arheologii au descoperit într-un sat roman de frontieră un os sigilat. Este plin cu semințe de măselariță neagră (Hyoscyamus niger), o plantă narcotică și psihoactivă.
- Descoperirea oferă dovezi concludente despre utilizarea intenționată a acestei plante de către romani, spre deosebire de prezența sa naturală în siturile arheologice.
- Contextul descoperirii, asociat cu posibile ofrande ritualice, ridică întrebări despre rolul măselariței negre în practicile medicale și ritualice romane.
Acțiunea se petrece într-un sat roman de frontieră, acum 2.000 de ani. Cineva umple cu grijă un os cu semințe puternice de măselariță neagră. Îl sigilează pentru a le păstra. Arheologii au deschis recent acest recipient. Descoperirea naște noi întrebări despre modul în care romanii utilizau această plantă narcotică și psihoactivă.
Dovezi concludente: o ascunzătoare neobișnuită
Măselarița neagră este o plantă binecunoscută, cu proprietăți narcotice și psihoactive. Arheologii au găsit semințe ale acestei plante în diverse situri romane. Dar până acum nu era clar dacă aceasta era prezentă în mod natural sau utilizată intenționat. „Planta poate crește în mod natural în și în jurul așezărilor. Așa că semințele sale pot ajunge în siturile arheologice în mod natural, fără intervenția oamenilor”. Este explicația cu care lucrează Dr. Maaike Groot de la Freie Universität Berlin, autoarea principală a studiului.
Descoperirea de la Houten-Castellum, în Olanda, a schimbat această perspectivă. Arheologii au găsit un os de oaie sau capră. Era scobit și sigilat cu un dop de gudron de scoarță de mesteacăn, conținând sute de semințe de măselariță neagră. „Descoperirea este unică și oferă dovezi incontestabile pentru utilizarea intenționată a semințelor de măselariță neagră în Olanda romană,” afirmă Groot.
Ritualuri și medicină: rolul măselariței negre
Osul a fost găsit într-o groapă de apă datată între anii 70-100 d.Hr., alături de scheletul parțial al unei vaci și fragmente de piatră de moară. Arheologii cred că aceste obiecte fac parte dintr-o ofrandă de abandon – un depozit ritualic de obiecte sau materiale realizat atunci când un sit sau o structură este abandonată intenționat. Această descoperire sugerează o componentă ritualistică în depunerea semințelor de măselariță neagră.
Mistere nerezolvate: utilizare medicină sau recreațională?
Scrierile clasice, precum cele ale lui Pliniu cel Bătrân, menționează aplicațiile medicinale ale măselariței negre, sugerând că aceasta ar fi fost utilizată în scopuri terapeutice, mai degrabă decât recreaționale. Rămâne neclar dacă utilizarea sa includea și o componentă ritualistică. „Mătrăguna neagră prezintă probleme pentru interpretarea arheobotanică, deoarece ar putea apărea în mod natural în majoritatea siturilor arheologice unde a fost găsită,” concluzionează cercetătorii, subliniind necesitatea de a analiza contextul descoperirilor pentru a înțelege rolul acestei plante în culturile antice. Indiferent de scopul său exact, descoperirea de la Houten-Castellum oferă o perspectivă fascinantă asupra relației complexe dintre oameni și plante în lumea romană.
Măselarița, bogată în scopolamină și hioscină, acționează sedativ, hipnotic și antispasmodic asupra sistemului nervos, fiind folosită doar sub formă de extracte standardizate sau alcaloizi puri, nu ca plantă întreagă; aceste efecte sunt utile în tratamentul Parkinsonului și pentru prevenirea răului de mișcare.
Nu se utilizează ca remediu „de casă”, ci exclusiv în medicină, diferența de acțiune între planta brută și substanțele extrase fiind esențială pentru siguranța terapeutică. Chiar dacă se găsește pe marginea drumurilor în România, planta rămâne extrem de toxică și mai mult decât riscantă în afara urilizarilor medicale strict specializate.