- Filarmonica Banatul a eliminat din concertul de Crăciun colinde pe versuri de Radu Gyr.
- Artistul Nicolae Voiculeț îl acuză pe primarul Dominic Fritz de cenzură și lipsă de respect pentru tradiție.
- Edilul timișorean respinge ferm acuzațiile, invocând contextul istoric și numindu-le „fake news”.
Se apropie Crăciunul, dar la Timișoara, orașul deja obișnuit cu ecourile istoriei sale, armoniile festive par să sune pe note false. Ceea ce ar fi trebuit să fie o perioadă de liniște și celebrare a transformat Filarmonica Banatul într-un epicentru al unei dispute aprinse. Muzica se intersectează cu memoria colectivă și acuzațiile politice. În centrul controversei stă un repertoriu de colinde. Două piese fiind scoase din program, nu oricum, ci din cauza versurilor care aparțin unei figuri marcate profund de controversele din istoria României. Această decizie scoate scântei, stârnind replici dure și aducând în prim-plan întrebări incomode despre libertatea artistică, responsabilitatea civică și modul în care o comunitate își gestionează propriul trecut.
O partitură controversată
Decizia de a elimina anumite colinde din concertul de Crăciun al Filarmonicii Banatul a venit ca un acord disonant în peisajul pregătirilor de sărbătoare. Angajați ai instituției susțin că această hotărâre a fost luată fără consultarea Consiliului Artistic, un pas considerat esențial în transparența deciziilor repertoriale. Piesele incriminate, având la bază versurile poetului Radu Gyr, au declanșat o furtună de reacții. Radu Gyr, o figură complexă și tragică, este recunoscut nu doar pentru talentul său literar, ci și pentru implicarea sa în Mișcarea Legionară, fapt pentru care a fost condamnat și a executat pedepse în închisorile comuniste, devenind ulterior, pentru unii, un simbol al martiriului anticomunist, iar pentru alții, o amintire a unei ideologii întunecate. Acuzațiile de lipsă de transparență și chiar de cenzură plutesc în aer, sindicatul cerând explicații oficiale și o clarificare a criteriilor care au stat la baza acestei decizii controversate.
Acuze și replici în surdină
Repercusiunile deciziei nu au întârziat să apară. Unul dintre cei mai vocali contestatari a fost artistul Nicolae Voiculeț, cunoscut printre altele ca interpretul imnului la nai în fața casei lui Ion Iliescu la decesul fostului președinte. Muzicianul nu a ezitat să-l acuze pe primarul Dominic Fritz. Voiculeț a notat că „primarul Dominic Fritz interzice colindele românești și nu respectă jertfa martirilor din închisorile comuniste”. Disputa artistică a ajuns astfel într-o sferă mult mai largă, cea a respectului pentru tradiție și pentru memoria celor care au suferit. Pe de altă parte, primarul Dominic Fritz a ținut să sublinieze că nu are nicio legătură cu decizia repertorială a Filarmonicii.
Edilul afirmă că repertoriul artistic nu intră în atribuțiile sale directe. Primarul a respins categoric acuzațiile, calificându-le drept „fake news din bula extremisto-manipulativă”. El a reamintit totuși că la Timișoara au murit oameni în urma unui atentat legionar în 1938. În plus a adăugat faptul că Radu Gyr însuși a interzis în 1941 accesul actorilor evrei pe scenele din România, plasând astfel discuția într-un context istoric mult mai sensibil și argumentând că ignorarea trecutului este o formă de naivitate periculoasă.
Ecourile unei polemici fără sfârșit
În timp ce concertul de Crăciun este programat pentru 19 decembrie, întrebările persistă, iar liniștea sărbătorilor pare departe de a fi asigurată. Disputa a scos la iveală tensiuni latente, demonstrând că dezbaterea despre modul în care ne raportăm la figuri istorice complexe este departe de a se fi încheiat. Ceea ce unii consideră un gest necesar de distanțare de un trecut toxic, alții etichetează drept un act de cenzură împotriva tradiției și a memoriei.
Astfel, în pragul sărbătorilor, Timișoara se găsește în mijlocul unei dispute care depășește simpla alegere a unui repertoriu muzical. E o confruntare de valori și interpretări istorice. Mai neplăcut e faptul că „limba noastră e o ceartă” în acești termeni, chiar și sub aparența armonioasă a colindelor. Rămâne de văzut dacă repertoriul final va mai include vreo notă de revoltă sau doar colinde. Fără umbra controversată a lui Gyr. Sărbătorile vor reuși să îmbrace orașul într-o mantie de concordie sau, dimpotrivă, de controverse prelungite.
Cine-a pus colindu-n drum
Trecând peste faptul că atunci când vorbim despre colinde, foarte rar vorbim despre autori de colinde. Pe asta ne și bazăm. Ca să scăpăm tocmai de presiunea asta care ne este indusă de tot felul de formule de idolatrizare. Nu știu dacă asta într-adevăr înseamnă România. Diferența uriașă o face totuși faptul că vorbim despre un om care a fost lider legionar. Adică nu cineva care a exprimat niște păreri și dacă ai spus de Goga, Goga este din zona aia. Este destul de dificil să încerci să faci o sărbătoare legată de Goga, de exemplu. Vorbim de un autor care s-a înmormântat cu zvastica pe piept. Ce se întâmplă este că avem nevoie să ne dăm seama unde patriotismul trece în zona asta de anulare a celuilalt.
Uite, de exemplu, chiar legat de Radu Gyr și de acea atitudine antisemită a guvernului pe care îl reprezenta. Gyr era parte din administrația național-legionară. Cei care voiau să apere respectiva orientare ulterior spuneau că a înființat un teatru evresc. Păi da, dar l-a înființat ca să-i dea afară din altă parte. Și să nu aibă voie să lucreze în altă parte. În sensul ăsta se întâmplă multe lucruri naționale. Nu e neapărat nevoie să confundăm patriotismul cu zonele astea de limită extremă. Zone în care anularea celuilalt devine regulă și nevoie. Încă învățăm, se pare, faptul că noi suntem extraordinari ca români împreună cu ceilalți.