- Actorii TNB protestează marți împotriva unui program pilot al Ministerului Culturii, acuzând că instrucțiunile privind evidența timpului de muncă „ucid creativitatea”.
- Directiva, o recomandare a Curții de Conturi, impune pontaj zilnic și rapoarte de activitate, transformând munca artistică într-o activitate de birou.
- Controversele scot în evidență tensiunea dintre libertatea artistică și rigoarea administrativă, generând o dezbatere profundă despre reforma instituțiilor culturale.
În orice societate, relația dintre artă și birocrație este una tensionată, adesea presărată cu neînțelegeri fundamentale. La București, această tensiune a atins un nou punct critic, odată cu anunțul unui protest pașnic al actorilor și personalului Teatrului Național „I.L. Caragiale” (TNB).
Marți, 10 februarie, la ora 14.30, aceștia vor ieși în fața teatrului pentru a-și exprima dezacordul față de aplicarea unui program pilot propus de Ministerul Culturii, un set de instrucțiuni privind organizarea și evidența timpului de muncă. Ceea ce, la prima vedere, pare o procedură administrativă banală, a fost perceput de artiști ca o amenințare directă la adresa creativității și a specificului muncii lor, declanșând o dezbatere amplă despre libertatea artistică versus normarea birocratică.
Munca artistului, între vocație și pontaj: vocea TNB în stradă
Programul pilot, detaliat în Circulara nr. 766/03.02.2026, solicită personalului de execuție din instituțiile de spectacol să raporteze zilnic activitatea amănunțită, transformând, în viziunea actorilor, munca de creație nenormată într-o activitate de birou.
Ada Galeș, actriță la Teatrul Național București, a articulat clar una dintre principalele nemulțumiri: „Faptul că sistemul e disfuncțional de ani de zile nu justifică introducerea unei măsuri și mai disfuncționale, doar pentru că oricum nu era bine”.
Actorii subliniază că profesia lor presupune pregătire continuă, studiu individual, repetiții, documentare și un consum emoțional intens, activități imposibil de cuantificat într-un tabel fix de 8 ore pe zi. Ei consideră că noile cerințe birocratice riscă să transforme creativitatea într-un act de consemnare administrativă, sufocând esența artistică.
Dincolo de emoție: reforma amânată și mizele sistemice ale culturii publice
În mijlocul acestei reacții emoționale puternice, regizoarea Carmen Lidia Vidu propune o analiză mai profundă, avertizând că dezbaterea despre pontaj și „cumul de ore” riscă să „rateze problema de fond”. Vidu subliniază că „Cultura publică din România funcționează de ani buni pe improvizații” și că „sectorul cultural a amânat constant o discuție serioasă despre structură, responsabilitate și funcționare administrativă”.
Ea critică ideea că „arta nu se măsoară”, argument care a fost adesea folosit pentru a evita reforma. Vidu atrage atenția că, deși reacția actorilor este justificată, ea este și reflexivă la un sistem nereformat. „Până nu răspundem onest la această întrebare, vom continua să ne învârtim între panică, revoltă și improvizație”, concluzionează Vidu, invitând la o discuție mai amplă despre ce își dorește, de fapt, statul român de la cultura publică.
Instrument de lucru sau „ucigaș de creativitate”: dialogul continuă pentru Ministerul Culturii
Ministerul Culturii, la rândul său, a explicat gaptul că instrucțiunile sunt „propuneri și modele” și reprezintă un „îndrumar pentru instituții”, elaborate la cererea Curții de Conturi. Ele au caracter obligatoriu pentru instituțiile subordonate Ministerului și facultativ pentru celelalte, având scopul de a ajuta la adaptarea și reglarea evidenței timpului de muncă.
Un comunicat al Ministerului afirmă că „Codul Muncii ne obligă la normare pe ore, nu pe activități, prin urmare, aceste instrucțiuni, care sunt MODELE și PROPUNERI, ne ajută la adaptarea și reglarea la specificul fiecărei instituții, pentru ca timpul lucrat să potă fi evidențiat corect”. Dialogul dintre artiști și administrație, mediat de Minister, este esențial pentru a găsi soluții care să respecte specificul muncii creative, oferind flexibilitate (cum ar fi cumularea orelor sau dublarea timpului pentru spectacole) și, în același timp, asigurând transparența și responsabilitatea necesare în utilizarea fondurilor publice.
Ministrul Culturii: Este o propunere de ieșire din fals și minciună
Demeter András István, Ministrul Culturii detaliază: ”Suntem angajați, din nou, în lupta cu o propunere de ieșire din fals și minciună. Cu cea mai recentă încercare de autoreglementare a domeniului. Pontarea cu 8 ore pe zi (de luni până vineri inclusiv) a devenit o practică atât de obișnuită, încât nici măcar cei care semnează pontajele procustiene nu își mai dau seama că, în fapt, pentru a asigura plata salariilor la termen, expun salariatul la riscul constatării caracterului necuvenit al respectivei plăți (și sanctiunii corelative: restituirea sumelor încasate).
Nu, nu pentru că acele pontaje ar fi scrise în latina cultă sau în chineza veche. Pur și simplu din rutină. Zona de confort! Merge și așa! Și – ca fapt divers – și compensarea din fonduri publice a activității ecleziastice se face conform aceleiași reguli. Ca de altfel și plata salariului pentru munca de jurnalist. Nu de alta, dar cealaltă modalitate de ”pontare”, cea a prestării în regim de 12/24, nu este aplicabilă (din rațiuni pe care nu cred că trebuie să le dezvolt), nici în aceste domenii. Legislația muncii a instituit, la unison, pe întregul mapamond doar aceste abordări: 8+8+8 sau 12/24.
Protestez deci, căci la finalul mandatului de ministru mă întorc și eu la calapod. As vrea, prin urmare, să fie respectată specificitatea muncii artistice! Să nu mai fie cântărită cu instrumente măsluite (de voie sau de nevoie)! Aș dori să ne putem pregăti pentru fiecare repetiție sau reprezentație, oriunde acest lucru este cu putință, individual sau în colectivitatea echipei de creație și de suport! Sper să putem fi măsurați prin ceea ce facem”.