- Un dentist londonez a descoperit o a treia formă geometrică ascunsă în celebrul desen „Omul Vitruvian” al lui Leonardo da Vinci.
- Această nouă interpretare sugerează o înțelegere anatomică și biologică mai profundă decât se credea anterior.
- Descoperirea plasează opera lui Da Vinci într-un context modern, conectându-l la principii universale ale arhitecturii spațiale.
Arta, prin însăși natura ei, ți se dezvăluie ca un palimpsest al semnificațiilor. Ai aici un teren fertil pentru lecturi și interpretări multiple. Ceea ce extragi dintr-o operă de artă depinde nu doar de intenția artistului, ci și de bagajul de cunoștințe și de perspectiva observatorului. Asta se întâmplă acum și cu una dintre imaginile celebre semnate de Leonardo da Vinci.
Cum a ajuns din nou știre arta lui da Vinci
Uneori, ochiul proaspăt, specializat într-un domeniu aparent lipsit de legătură, poate desluși mistere ce au rămas ascunse timp de secole sub privirile a milioane de oameni. Acesta este exact scenariul în care se încadrează recenta descoperire legată de una dintre cele mai iconice reprezentări ale formei umane: „Omul Vitruvian” al lui Leonardo da Vinci, o lucrare despre care se credea că dezvăluie deja întreaga sa complexitate. Cu toate acestea, un dentist din Londra, Dr. Rory Mac Sweeney, a aruncat o nouă lumină asupra capodoperei. Triunghiul ascuns și arhitectura biologică. Analizând desenul, el a observat o a treia formă geometrică, „ascunsă vederii”: un triunghi echilateral poziționat între picioarele figurii.
Un dentist ca specialist cu perspectivă revelatoare
Această descoperire, publicată în „Journal of Mathematics and Arts”, sugerează că lucrarea lui Leonardo „încorporează principii geometrice care anticipează înțelegerea modernă a arhitecturii biologice optime.” Potrivit lui Sweeney, acest triunghi corespunde „triunghiului lui Bonwill”, un principiu dentar formulat în 1864 de Dr. William Bonwill, bazat pe studiul a mii de maxilare și cranii umane. Această conexiune inedită dintre o observație dentară modernă și un desen renascentist sugerează că intuiția lui Leonardo s-a întins mult dincolo de simpla ilustrare a textelor antice, anticipând concepte științifice de peste patru secole.
@canalciencianews SEGREDO MATEMÁTICO ENCONTRADO NA OBRA DE DA VINCI! #LeonardoDaVinci #HomemVitruviano #CiênciaNews #HistóriaDaArte #DescobertaCientífica ♬ som original – Canal Ciência News
Ce legătură are o interpretare din 2025 cu desenul din secolul 15?
Desenat în jurul anului 1490, „Omul Vitruvian” a fost creația lui Leonardo da Vinci inspirată de scrierile arhitectului roman Vitruvius. În lucrarea sa „De architectura”, Vitruvius a speculat asupra simetriei și proporțiilor ideale ale corpului uman. El considera ombilicul punctul central din care se extind toate celelalte dimensiuni. El scria că „dacă un om este culcat pe spate… cu mâinile și picioarele întinse, iar o pereche de compasuri centrate la ombilicul său, degetele de la mâini și degetele de la picioare vor atinge circumferința unui cerc.” Mai mult, Vitruvius observa că, pe lângă cerc, corpul uman poate încadra perfect și un pătrat. Asta pentru că lățimea brațelor întinse fiind egală cu înălțimea corpului. Desenul lui Leonardo a ilustrat aceste principii. Astfel „Omului Vitruvian” a devenit demonstrație a armoniei dintre anatomia umană și geometria euclidiană. Se părea că mesajul era clar, simplu și complet.
Dincolo de anatomie: Armonia universală
Descoperirea doctorului Mac Sweeney nu se oprește însă la o simplă corelație dentară. El propune o interpretare și mai profundă, sugerând că vârful triunghiului, atingând ombilicul, este cheia unei înțelegeri mai ample. Dacă s-ar crea încă cinci triunghiuri de dimensiuni egale, pornind din același punct central, s-ar forma un „model hexagonal în spatele raportului de aproximativ 1.64 – un raport tetraedric – între latura pătratului și raza cercului.” Acest raport, explică Sweeney, definește „aranjamente spațiale optime atât în sisteme sintetice, cât și biologice.” Concluzia este uimitoare: aceleași relații geometrice care apar în structurile cristaline optime, în arhitecturile biologice și în sistemele de coordonate ale lui Buckminster Fuller par a fi codificate în proporțiile umane. Astfel, „Omul Vitruvian” nu ar fi doar o demonstrație aproporțiilor ideale. Ci o intuiție a lui Leonardo asupra naturii matematice fundamentale a realității înseși. Vorbim de o punte între artă, știință și universul invizibil.