Ce mistere istorice a rezolvat știința în 2025

• Analize de ADN și tehnici avansate dezvăluie secrete îngropate de secole, transformând istoria.
• De la mumii austriece la vase vikinge, știința luminează trecutul enigmatic, oferind noi perspective.
• Anul 2025 aduce răspunsuri surprinzătoare la întrebări istorice persistente, rescriind poveștile.

Anul 2025 a păstrează și mai multe de cotitură în înțelegerea noastră asupra istoriei. Uite că trecutul, oricât de bine ar părea să-l cunoaștem, deține încă secrete uimitoare. Cercetătorii din întreaga lume și-au pus și „pălăriile de detectivi”. Înarmați cu tehnologie de ultimă generație – de la analize ADN la scanări CT și drone aeriene –, au reușit să ofere răspunsuri la întrebări care au persistat decenii sau chiar secole. De la insulele izolate din Pacific până la câmpiile înghețate ale Siberiei, de la situri arheologice antice la rămășițe umane păstrate miraculos, descoperirile din acest an au provocat narațiuni consacrate și au deschis noi ferestre către modul în care înțelegem civilizațiile, evenimentele și personajele care ne-au precedat. Aceste constatări provocatoare nu doar umplu goluri în cunoaștere. Ci ne obligă să privim istoria dintr-o perspectivă dinamică, în continuă reevaluare, notează CNN.

Un călugăr mumificat: misterul identității

Într-o biserică dintr-un sat izolat din Austria, o mumie veche de câteva secole, cunoscută sub numele de „capelanul uscat la aer”, a fost subiectul multor speculații. Pielea și țesuturile sale incredibil de bine conservate au generat povești despre puteri vindecătoare și chiar zvonuri de otrăvire. Tradiția considera că trupul aparținea unui cleric din secolul al XVIII-lea, dar identitatea exactă și modul extraordinar de conservare rămâneau un mister. O scurgere de apă într-o criptă, care a necesitat renovări și mutarea mumiei, a oferit ocazia perfectă pentru o investigație științifică.

Scanări CT, analize de probe osoase și tisulare, precum și datări cu carbon radioactiv au dezvăluit că rămășițele aparțineau lui Franz Xaver Sidler von Rosenegg, un aristocrat care a devenit vicar parohial la St. Thomas am Blasenstein. Echipa a descoperit nu doar o metodă de îmbălsămare necunoscută anterior, responsabilă pentru starea „uscată la aer” a clericului, dar a propus și o nouă ipoteză pentru cauza morții sale și a rezolvat enigma unui obiect de sticlă găsit în interiorul rămășițelor, risipind miturile și oferind un portret științific al personajului.

Ambarcațiunea de la Hjortspring: o călătorie neașteptată

Descoperită într-o mlaștină de pe insula daneză Als în anii 1920, barca Hjortspring, veche de 2.400 de ani și aflată acum la Muzeul Național al Danemarcei, a fost mult timp un vas cu origini misterioase. Îngropată cu arme, sugerând intenții războinice din partea celor de la bord, nava nu a oferit indicii clare despre locul de proveniență sau despre identitatea războinicilor săi. Acesta a rămas un gol frustrant în istorie. Însă o nouă analiză a materialelor din care a fost construită nava a schimbat radical perspectiva. Materialele sugerează că vasul a călătorit mult mai departe decât se credea inițial. În plus indică și că atacul asupra insulei a fost, cel mai probabil, premeditat și bine planificat.

Mai mult, o amprentă parțială, găsită în reziduuri de gudron, a oferit o legătură directă și cu unul dintre membrii echipajului. „Amprentele digitale sunt foarte rare pentru această perioadă și zonă”, a declarat Mikael Fauvelle. Este autorul principal al studiului și profesor asociat la Universitatea Lund din Suedia. El adaugă că „să găsești una pe un vas atât de unic este extrem de special.” Această descoperire microscopică aduce o notă de umanitate într-o poveste veche de milenii, reconectându-ne cu navigatorii de mult uitați.

Armata lui Napoleon: noi cauze ale dezastrului

Invazia Rusiei de către Napoleon Bonaparte în 1812, cu o armată de peste jumătate de milion de oameni, s-a încheiat cu un dezastru incomensurabil. Doar o fracțiune dintre soldați, zeci de mii, au supraviețuit retragerii forțate. Istoricii au atribuit pierderile uriașe unei combinații de factori: bătălii sângeroase, foamete, frig extrem și o epidemie devastatoare de tifos.

Acesta a fost, pentru mult timp, verdictul acceptat. Însă dovezi genetice recente, analizate din rămășițele soldaților căzuți, au sugerat existența unor „vinovați” suplimentari, nevăzuți. „Anterior, credeam că doar o singură boală infecțioasă a decimiat armata lui Napoleon — tifosul”. Este explicația lui Rémi Barbieri, cercetător postdoctoral la Universitatea din Tartu, Estonia, și autorul principal al studiului.

Echipa lui Barbieri a descoperit agenți patogeni nedetectați anterior, Salmonella enterica și Borrelia recurrentis, în dinții soldaților. Acești agenți cauzează febra paratifoidă, respectiv febra recurentă. Sunt boli care, alături de tifos, au contribuit masiv la numărul copleșitor de morți. Aceste noi informații completează imaginea tragediei napoleoniene, demonstrând că realitatea este adesea mai complexă decât o pot descrie documentele vremii.