- O capodoperă de 9 milioane de euro, din colecția Regelui Carol I, redevine subiectul unei dispute internaționale.
- Guvernul României adună dovezi pentru a demonstra proprietatea asupra tabloului, blocat la o casă de licitații din New York.
- Lupta pentru patrimoniul național subliniază complexitatea recuperării operelor de artă traficate ilegal.
Peisajul artei internaționale este adesea marcat de reveniri spectaculoase ale unor opere uitate sau dispărute, dar puține stârnesc atâtea emoții și controverse precum cazul tabloului „Sfântul Sebastian”, atribuit pictorului El Greco. Evaluată la 9 milioane de euro, această capodoperă, odinioară parte a colecției regelui Carol I și lăsată moștenire Coroanei României, a reapărut la o casă de licitații din New York.
Advertisment
Dar ceea ce ar fi putut fi o simplă tranzacție s-a transformat într-o bătălie legală de anvergură, căci România revendică tabloul, susținând că a fost scos ilegal din țară. Timp de un an, avocații români au adunat probe într-un demers complex de recuperare, garantat acum să fie ascultat de instanțele judecătorești din New York. Este o luptă pentru patrimoniu, pentru adevărul istoric și pentru reunirea unei piese esențiale cu colecția națională.
Recomandări
Ecoul regal și misterul dispariției
Istoria „Sfântului Sebastian” este profund legată de colecția regală a României. Pictat între 1599 și 1603, tabloul a aparținut Coroanei Române între 1914 și 1947, reprezentând o piesă de o valoare inestimabilă, unică prin frumusețea și stilul său. „Acest tablou alături de alte opere de artă au ieșit din România în 1947 și nu s-au mai întors de atunci niciodată în țară”, a declarat fostul premier Marcel Ciolacu în ianuarie 2025, care ar fi fost poziția oficială românească. Declarația sa subliniază ideea că opera face parte integrantă din patrimoniul cultural național și că plecarea sa a fost o consecință a unor evenimente istorice tulburi. Referințele istorice, inclusiv implicarea regelui Carol al II-lea în expoziția dedicată lui El Greco de la Paris din 1937, unde colecția românească a fost cea mai importantă în afara Spaniei, atestă valoarea și recunoașterea internațională a tabloului ca parte a tezaurului românesc.
Ce importanță are povestea tabloului dincolo de artă
Dincolo de discuția legată de valoarea artistică, lucrarea redeschide o discuție rămasă nerezolvată în istoria României. Pe de o parte, varianta oficială a proprietarilor actuali susține că Regele Mihai ar fi plecat din România cu tabouri din colecția regală și lucrări de patrimoniu. Este și varianta care a circulat ani la rând în timpul propagandei comuniste. În același timp, în volumul „Convorbiri cu Mihai al României”, apărut la Editura Humanitas, fostul suveran arăta că autoritățile comuniste nu i-au permis în 1947 să plece decât cu lucruri strict necesare.
În 1983, Istoricul Adrian Muraru arăta că ”Referirea din documentul citat mai sus la vânzarea unor tablouri privește strict cele două piese semnate de artistul spaniol, care fuseseră de altfel identificate în două colecții contemporane în anii ’80. Celebrele pânze, ajunse în posesia lui Mihai și vândute ulterior, nu erau nici rodul înțelegerii cu comuniștii după abdicare, nici împărțirii averii după moartea lui Carol al II-lea, de pe urma căruia Regele nu a obținut de altfel nimic, ci fuseseră scoase din țară de Mihai I înainte de abdicare, în noiembrie 1947. Detaliile despre transportul și depunerea tablourilor la o bancă elvețiană au fost relatate încă din 1985 în cadru oficial. De asemenea, Suveranul nu a negat niciodată posesia și vânzarea ulterioară a lucrărilor de artă”.
Chiar și autoritățile comuniste au încercat recuperarea tablourilor
Chiar și autoritățile comuniste ajungând în 1983 la concluzia că ”ex-regele Mihai nu a scos din țară tablouri”. Ancheta comunistă arăta că vânzarea pusă în seama lui Mihai ar putea avea ca sursă tablourie cu care ar fi plecat Carol al II-lea din România în 1940. Deci situația tablourilor ar fi între confirmarea propagandei comuniste legată de plecarea regelui cu tablourile din țară (variantă infirmată chiar de comuniști) și posibilitatea declanșării unei acțiuni de recuperare a obiectelor de patrimoniu pentru care nu există documente legate de ieșirea din România.
Bătălia legală și versiunile contradictorii
Conflictul a izbucnit atunci când casa de licitații Christie’s din New York a scos tabloul la licitație la un preț estimat între 7 și 9 milioane de dolari. Descrierea lor menționa că tabloul a aparținut Regelui Mihai I, „cu acordul guvernului român”, și că a intrat în proprietatea galeriei Wildenstein & Co. din New York în 1976. Această versiune vine cu o narațiune diferită față de cea susținută de statul român.
Într-o declarație emisă de Christie’s, purtătorul de cuvânt a precizat: „Am primit o solicitare cu privire la pictura El Greco. Christie’s ia aceste chestiuni în serios și, din precauție, retrage lotul acum. Așteptăm cu nerăbdare să vindem această operă unică și spectaculoasă mai târziu.” Oligarhul rus, prin compania sa afiliată care deținea tabloul, a intentat, la rândul său, o acțiune în instanță, susținând că a fost un cumpărător de bună-credință și că blocarea licitației îi aduce prejudicii. Această complexitate, accentuată de plecarea forțată a Regelui Mihai din țară în decembrie 1947, adaugă straturi de interpretare juridică și istorică ce trebuie descifrate. Tabloul este una dintre cele trei versiuni pictate de artistul secolelor XVI-XVII pentru martiriul Sf. Sebastian. Cea mai cunoscută se află la muzeul Prado.
Recuperarea patrimoniului, un imperativ cultural
Indiferent de versiunea evenimentelor, miza este enormă: recuperarea unei piese fundamentale a patrimoniului cultural românesc. Faptul că tabloul a fost retras de la licitație ca urmare a intervenției guvernului român este un prim pas crucial. Procesul legal, care se va desfășura în instanțele din New York, ar reprezenta angajament al României de a-și proteja și de a-și aduce înapoi bunurile culturale. Întrebările legate de absența prelungită a tabloului din atenția autorităților românești și de posibila expirare a statutului de prescripție rămân deschise, adăugând complexitate cazului.
Ar fi un semnal că statul român este hotărât să-și apere moștenirea culturală, trimițând un mesaj puternic pe piața internațională de artă. Acest caz demonstrează nu doar valoarea intrinsecă a unei opere de artă, ci și importanța ei simbolică în construirea identității și mândriei naționale. Soarta „Sfântului Sebastian” de El Greco rămâne incertă, dar eforturile depuse subliniază imperativul cultural de a nu lăsa istoria să fie rescrisă de tăcere sau de tranzacții îndoielnice. Trei lucrări de Doménikos Theotokópoulos, numit El Greco sunt acum în Galeria de Artă Europeană a Muzeului Național de Artă al României: „Martiriul Sfântului Mauriciu și a legiunii tebane”(1580–1582), „Logodna fecioarei” (1612-1614) și „Adorația păstorilor” (1596-1600).
Partenerii noștri