- Un studiu surprinzător confirmă emisia unei lumini vizibile ultra-slabe de către organismele vii, care încetează la momentul morții.
- Descoperirea deschide o punte fascinantă între biologia moleculară și conceptele antice despre „forța vitală” sau „suflet”.
- Cercetarea deschide noi perspective pentru diagnosticarea non-invazivă și pentru o înțelegere mai profundă a spectacolului vieții.
Un nou experiment arată că toate ființele vii emit o lumină extrem de slabă. Studiul arată că lumina dispare aproape complet în momentul morții organismului. Colectivul de savanți de la University of Calgary arată că rezultatul a fost obținut prin teste făcute pe șoareci și plante.
Conform acestui studiu revoluționar, viața nu este doar un fenomen biologic complex, ci și unul radiant. O
echipă de cercetători de la Universitatea din Calgary și Consiliul Național de Cercetare din Canada a făcut
o descoperire uimitoare: toate organismele vii, de la plante la mamifere, emit o lumină vizibilă extrem de slabă, o pulsație eterică ce se stinge odată cu moartea. Această revelație zguduie percepțiile tradiționale și forțează o reevaluare a graniței dintre fizic și metafizic, deoarece fenomenul, deși ferm ancorat în procese chimice, rezonează cu credințe străvechi despre o „forță vitală” ce părăsește corpul în momentul despărțirii de viață.
De ce crează atâtea discuții un experiment științific?
Fenomenul, denumit „emisie de fotoni ultra-slabi” (UPE) sau biophotoni, a fost până acum o idee controversată în lumea științifică, adesea asociată cu domenii pseudo-științifice. Cu toate acestea, studiul recent oferă dovezi fizice directe ale existenței sale. Rezultate similare au fost obținute și cu frunze de plante, sugerând că principalii responsabili pentru această „strălucire moale” sunt speciile reactive de oxigen, produse de celule sub stres metabolic. Această înțelegere chimică oferă o explicație tangibilă pentru fenomen, ancorându-l în realitatea biologică. Dar descoperirea aduce în discuție concepte spirituale. Ideile de „aură” sau „energie vitală” (precum Chi sau Qi) sunt prezente în multe culturi, descriind o esență luminoasă a vieții.
Stiința se întâlnește cu spiritualitatea
Cu toate acestea, abordarea științifică, prin identificarea speciilor reactive de oxigen ca sursă primară a acestei lumini, oferă o bază materială pentru ceea ce a fost adesea considerat pur spiritual. În ciuda explicației chimice, un aspect anume continuă să fascineze și să unească aceste perspective contrastante: dispariția bruscă a acestei lumini în momentul morții.
Această dispariție rapidă a energiei luminoase, în ciuda faptului că procesele chimice ar putea persista o vreme, amplifică ecoul credințelor conform cărora o esență imaterială, o „semnătură a sufletului”, părăsește corpul. Este o demonstrație elocventă a modului în care știința modernă, departe de a demitiza, poate uneori să valideze și să aprofundeze mistere străvechi.
Cum schimbă aceste lucruri ceea ce știam deja?
Impactul potențial al acestei descoperiri se extinde dincolo de fascinația metafizică. O metodă de monitorizare la distanță a stresului tisular în întregul corp, fie el uman, animal sau vegetal, ar putea revoluționa medicina și agricultura. Instrumentele non-invazive bazate pe detectarea emisiei de fotoni ultra-slabi ar putea oferi diagnosticări timpurii și precise, semnalând probleme de sănătate sau deficiențe ale culturilor înainte ca simptomele evidente să apară.
Această cercetare recunoaște că „știința din spatele biophotonilor este o idee controversată în sine”. Totuși deschide o poartă către noi modalități de a înțelege și de a interveni în procesele vitale. Pe măsură ce știința avansează, ea dezvăluie nu doar mecanismele complexe ale lumii. Ci și frumusețea inerentă și adesea poetică a existenței. Studiul de la Calgary îți amintește că, poate, viața însăși este o formă de lumină, o strălucire subtilă care, în complexitatea sa, ascunde încă multe secrete și te invită să explorezi, la intersecția dintre biologie și spiritualitate, o înțelegere mai profundă a radianței condiției umane.
Lumina în spiritualitate și religie
An Nūr – termen și concept islamic, menționat în Surah an-Nur și Ayat an-Nur din Coran. Nūr reprezintă, în context islamic, nu doar o lumină fizică (precum cea a lunii). Este și lumina cunoașterii, a milei divine și a credinței, care călăuzește credincioșii din întunericul ignoranței.
Lumina interioară – legată de prezența divină dar și de purificare și călăuzire. Acționează ca o forță în viața credinciosului și eliberându-l din întunericul ignoranței și al răutății.
Johrei – sau purificarea spiritului este legată de religiile japoneze noi, ca Mahikari, care practică, ritualuri de transmitere a luminii divine.
Jyoti sau Jyot – o flacără sfântă care este aprinsă cu fitiluri de bumbac și ghee sau ulei de muștar. Este ritualul de rugăciune al închinării devoționale efectuate de hinduși, oferite zeităților. Jyoti este, de asemenea, o reprezentare a luminii divine și o formă a zeiței hinduse Durga shakti.
Ohr Ein Sof – în iudaismul rabinic și Cabala, adică „Lumina Infinită”. Prakāśa – Un concept indian întâlnit în budism și hinduism, legat de natura conștiinței.
Lumina taborică – lumina necreată revelată apostolilor prezenți în timpul Schimbării la Față a lui Isus. Experimentată și ca iluminare pe calea către theosis în teologia ortodoxă răsăriteană în timpul theoriei. Este o formă de contemplare creștină intermediară între katharsis și theosis.