- Dezbaterea cu tema „Literatura granițelor” este legată de violență și solidaritate în operele a două autoare latino-americane de azi.
- În „Parădais”, Fernanda Melchor construiește un spațiu în care violența nu e doar eveniment, ci atmosferă.
- Camila Sosa Villada propune un contraimaginar în „Reginele din parcul Sarmiento”, tradus de Mina Decu
Literatura despre margini își propune să ne mute privirea din centrul confortului spre locuri unde regulile se rup: carteluri morale, identități negilate, lumi care rezistă în afara vizibilului. Miercuri, pe 25 februarie 2026, ora 19:00, Rezidența9 găzduiește un eveniment literar ce pune în dialog două romane care fac exact acest lucru: forțează granițele și dau voce celor tăcuți. Evenimentul de la Rezidența9 pune față în față două cărți care fac exact acest gest — forțează trecerea, dau voce tăcerilor — și invită publicul la o discuție despre ce înseamnă a trăi pe linia de demarcație între acceptat și condamnat.
Parădais: coborâre și oglindă
În Parădais, Fernanda Melchor construiește un spațiu în care violența nu e doar eveniment, ci atmosferă: orașul, complexul rezidențial, foamea și furia tinerilor se combină într-un imens aparat de reflecție. „Scriu din furie”, spunea Melchor despre motorul scrisului ei — o declarație care explică tonul neînduplecat al romanului.
Aici, literatura nu nicidecum nu oferă alinare simplă; ea obligă cititorul să recunoască structuri sociale care produc monstruozitatea. Dar recunoașterea nu e egală cu analiza rece: în furie se găsește și aceeași invitație la înțelegere a originii durerii.
Reginele din parcul Sarmiento: familie în afara legii
Camila Sosa Villada propune un contraimaginar: travestiții care marchează nopțile parcului devin o comunitate ritualică, un soi de familie extinsă care transformă excluderea în creativitate și supraviețuire. Despre rolul scrisului în viața ei, autoarea a spus limpede: „Scrisul mi-a salvat viața”.
Această perspectivă reconciliază durerea cu bucuria și construiește un teritoriu al demnității în mijlocul obligativităților sociale. Romanul nu minimalizează violența; o confruntă, dar o face dinspre compasiune, cu umor și cu ceremonie.
Ce se întâmplă când cele două voci se aud
Pune-le împreună și vei vedea o dispută productivă: una pune în prim-plan cruzimea structurii, alta pune în prim-plan reziliența comunității; una șoptește fatalism, cealaltă cântă rezistența afectivă. Această tensiune funcționează ca un laborator critic: nu e de ajuns să arăți răul, trebuie să investighezi și felul în care oamenii îl domesticesc sau îl refuză. Evenimentul de la Rezidența9 va amplifica această oscilație, invitând cititorii să se așeze în zona incomodă a empatiei critice.
Marginalitatea literaturii contemporane în 2026
Dezbaterea propusă de Diana Popescu, Mina Decu și Ionuț Sociu și moderată de Oana Boca Stănescu, vor traversa paginile celor două romane pentru a discuta politici ale vizibilității, estetici ale violenței și etici ale reprezentării. Traducerile semnate de Marin Mălaicu‑Hondrari și Mina Decu aduc textele aproape de cititorul român, deschizând posibilitatea unui dialog intercultural despre ce înseamnă marginalitatea azi. Expoziția „Ce ascundem”, care însoțește evenimentul, completează experiența, transformând poveștile în spații palpabile.
La final, rămâne o întrebare simplă: ce facem cu ceea ce vedem odată ce ni s-a arătat? Literatura nu pretinde soluții imediate; ea oferă însă instrumente pentru a recunoaște, a supune criticii și, eventual, a reimagina granițele care ne definesc.