Dr. Wargha Enayati: Privatul niciodată nu poate să facă ce face statul

• Dr. Wargha Enayati, fondatorul rețelei de policlinici Regina Maria, a dezvăluit duminică, la Interviurile lui Cristoiu, cum a ajuns să facă afaceri în România, problemele cu care s-a confruntat și care sunt provocările noului său proiect, Enayati Medical City.
• Dr. Wargha Enayati a vorbit și despre religia sa, Bahai, cum a devenit Regina Maria adeptă a acestei credințe și despre colecția sa de obiecte care i-au aparținut fostei suverane a României pe care vrea să o expună la Enayati Medical City.
• Dr. Wargha Enayati a explicat și de ce fostul său coleg, Raed Arafat, se opune privatizării sistemului de sănătate și de ce îi dă dreptate, explicând că sistemul de sănătate privat nu poate lua bani de la stat decât dacă se închid spitalele publice neperformante, cel puțin în orașele mari.

Prezentăm principalele declarații ale dr. Wargha Enayati, duminică seara, la Interviurile lui Cristoiu, de la Aleph News:

Cum a făcut primele afaceri în România

Wargha Enayati: Între 1990-1995, fiind în țară, și fiind străin și cunoscând situația, am încercat să văd dacă există posibilitatea să rămân în România în continuare. Am început să cumpăr apartamente, și după aceea case, le renovam și le vindeam. Până în 1995, când am început Centrul Medical Unirea, astăzi Regina Maria, și timp de 20 de ani am crescut și lucrat acolo. După aceea am vândut în 2015 și de atunci am început un proiect nou. Sunt fondatorul Enayati Medical City, așa se numește acest proiect nou. Am început să lucrăm, dar nu am făcut inaugurarea oficială încă.

De ce se consideră un cetățean al lumii

Wargha Enayati: Mă consider un cetățean al lumii pentru că chiar am suferit prin aceste mutări dintr-un loc într-altul. Când mergeam din Germania în Iran, copiii îmi ziceau Hitler, Hitler. În Germania, până în clasa a treia, niciun copil nu vorbea cu mine pentru că nu arătam ca ei, nu eram blond ca ei și în pauze mă băteau. Aici în România, de 37 de ani sunt aici, și tot nu sunt considerat român. Eu sunt de religie Bahai și unul dintre principile Bahai este de a  nu te băga în politică partizană sub nicio formă. Și adepții Bahai sunt implicați puternic în schimbarea societății în care trăim, dar fără să se amestece în politică.

Cum a ajuns Regina Maria adeptă a religiei Bahai

Wargha Enayati: În 1926, o jurnalistă din SUA, Martha Ruth, a înconjurat lumea și scopul ei a fost să ajungă la șefii de stat, la lideri religioși, să ducă mesajul lui Bahala, să ajungă la ei. În anii 20-30, a înconjurat lumea. Cred că cea mai mare realizare a ei a fost întâlnirea cu Regina Maria, din 1926, de la Cotroceni. Regina Maria nu a primit-o prima dată, era și cu Ferdinand la sfârșit, era și cu băiețelul Carol, care tot făcea prostii și era foarte îngrijorată și nu a primit-o pe Martha Ruth, care a a zis să-i dea o carte Reginei Maria, o carte nouă, scrisă de un englez despre credința Bahai. A lăsat cartea și a plecat. În dimineața zilei următoare, Regina Maria a chemat-o imediat la ea, stătea la hotel Majestic. Și a venit și i-a zis că a citit cartea de 300 de pagini, toată noaptea și că era exact ce credea. Și de atunci a început. Avem ulltimele citate ale Reginei despre credința Bahai din 1936, înainte de a muri. A fost singurul cap încoronat adept al credinței Bahai. Mult mai târziu, acum 30 de ani, cred, a devenit adept și regele insulei Samoa, din Pacific.

Wargha Enayati: Numele pe care l-am dat rețelei de sănătate nu l-am dat pentru că eram regalist, ci pentru că o admir pe Regina Maria. Sunt în relații foarte bune cu familia regală, îi stimez și am tot respectul. Dvs dacă mergeți ca Bahai în Mongolia, Swaziland sau în Bolivia și ziceți că veniți din România, primul lucru pe care vi-l spune e <Aaa, regina Maria de România>.

Despre colecția sa Regina Maria

Wargha Enayati: De-a lungul vieții mele am încercat să strâng tot ce găsesc despre Regina Maria. Am carnetul ei de conducere din 1912, cred, din Germania, până la picturi, scrisori de la diferite persoane, poze semnate de ea, obiecte ale ei. Deocamdată, multe sunt la mine acasă, dar odată cu proiectul acesta nou o să facem un separeu cu toate aceste obiecte. Un fel de muzeu.

Despre dosarul de la Securitate

Wargha Enayati: La început, nu am simțit că sunt suspectat de Securitate, dar din 1988, am simțit că românii care erau în legătură cu noi au fost chemați la Securitate ca să raporteze ce fac și după aceea am văzut în dosar că la sfârșitul lui 1988, am fost căutat pentru spionaj vest-german, așa scria acolo. Acum nu mă suspectează că am venit din Vest cu misiune. În primul rând nimeni nu-și mai amintește cât de nasol a fost acum 30 de ani. Eu venind dintr-o familie cu tatăl care avea cabinet în Frankfurt de zeci de ani, cu relații, cu prieteni, posibilități, ca să intri la facultate în Germania era foarte greu, am lăsat totul și am venit aici. Dacă știa cineva, zicea că ori e nebun, ori a venit pentru un scop anume.

Despre primul cabinet medical și lipsa de pacienți

Wargha Enayati: Am deschis chiar în Piața Unirii un cabinet, într-un apartament pe care atunci puteam să-l închiriez cu 1000 de dolari, și am zis că încep să fac cardiologie în privat. Și mă gândeam cum să fac să vină pacienții. Zile, săptămâni întregi am aranjat totul, am adus aparatură, îmi spărgeam  capul cum să atrag pacienți, să vină la privat, să plătească pentru consultație. A durat, îmi amintesc, chiar după un an, în ziua în care am sărbătorit un an de la deschidere nu aveam niciun pacient. Oamenii nu aveau încredere, nu știau, eu nu aveam puterea să-l fac cunoscut. După aceea am devenit medicul ambasadei germane.

Cum să-ți faci faimă ca privat în România

Wargha Enayati: Am făcut acum un oraș medical care nu există în România. Sunt convins că dacă profesionalismul lipsește – profesionalism medical și profesionalism de atitudine și față de pacient și empatie față de pacient – dacă nu ai aceste două ingrediente poți să faci palate de spitale și lumea tot nu o să vină (…) Mă duc des la Cluj, la colegi și prieteni , care nu sunt medici neapărat și stăm de vorbă. Și femeile între ele zic <ooo, ăsta e cel mai tare ginecolog>. Și eu mă enervez de fiecare dată și întreb <voi de unde știți că e cel mai tare?> <Pentru că a fost foarte drăguț cu mine>. Pentru pacient, această parte de a ști cum să te comporți, în majoritatea cazurilor, acesta este modul lui de a se hotărî pentru un medic sau altul. 80% contează cum te comporți cu pacienții. Ca medic, totdeauna le dau speranță (…) A vorbi pozitiv și cu dragoste față de pacient, și față de orice om, este un remediu universal în care eu cred cu toată tăria.

Despre începuturile sale în industria de sănătate

Wargha Enayati: În 1996, am introdus abonamentele medicale. Tu te abonezi la o clinică și ai acces la serviciile acestei clinici fără să plătești. Sunt diferite tipuri de abonamente. Am introdus aceste concept cu foarte multe greutăți, pentru că asigurările de sănătate fac de fapt același lucru. Dar eu aveam doar un cabinet, asigurările făceau contracte cu mai multe clinici. După aceaa, am devenit medicul ambasadei germane, Lufthansa, la mai multe ambasade, și, mai întâi veneau străinii la mine, după aceea companii străine, după aceea angajații unor firme care se arondau la noi. Și așa am crescut, am deschis după 3 ani o altă policlinică, după alți 3 ani, încă 2-3 policlinici.

Despre Enayati Medical City

Wargha Enayati: Eu întotdeauna când  am făcut ce am făcut m-am uitat ce lipsește. De acolo am început. La Enayati Medical City e un spital de oncologie pe care îl fac împreună colegii de la Monza, e un spital de recuperare, un complex rezidențial pentru vârstnici. Funcționează deja. Acum sunt angajați puțini, 50-60. Sunt acționar și manager, dar în ce am creat nu sunt doar eu, sunt și alții. Sunt cam 10 furnizori de servicii medicale care au venit în acest oraș și noi încercăm să integrăm serviciile- cine cel mai bun pe radioterapie și medicină nucleară, cel mai pun pe partea de oncologie, pe partea de drematologie ș.am.d. și încercăm să facem un hub medical într-o locație .

Despre Raed Arafat și privatizarea sistemului de sănătate

Wargha Enayati: Noi doi suntem diferiți în multe chestii, dar avem asemănări și în multe lucruri. El a luat-o pe o calea mult mai grea decât mine pentru că eu, în afară de satisfacția de a avea rezultatele clare ale muncii mele… El, în cei 35 de ani de când a rămas în România, a primit destul de multe șuturi în fund. Mă scuzați. Avea posibilități financiare la începutul carierei sale să facă orice altceva, dar s-a băgat în fixația lui. El s-a opus privatizării în sănătate, suntem opuși. Eu îl înțeleg pentru că privatul niciodată nu poate să facă ce face statul, nu poate să acopere geografic toată țara, nu se va ocupa niciodată de cei sărmani. Nu se va ocupa niciodată de urgențele complexe. La privat, toată chirurgia e programată, nu e nimic urgent. Privatul nu poate pentru că e un cost imens să ții un apparat de urgență, 24 din 24 de ore, cu zeci de specialități pentru că o să vină o dată la 3 luni o urgență. Câți bani trebuie să ceri ca să poți să ții tot aparatul ăsta? Sunt conștient că trebuie să avem mare grijă ca sistemul de stat să funcționeze. (…) Dacă vrem ca banii de la stat să ajungă la privat trebuie să închizi spitale de stat care nu dau randament. Poți să faci asta în orașe mari, nu și în orașe mici, deocamdată.

Despre cum se împacă capitalismul cu religia

Wargha Enayati: E o luptă zilnică. Am și fundația Regina Maria unde sunt două policlinici cu servicii gratuite sau prețuri foarte mici. În proiectul nou singurul lucru pe care îl doresc e să nu fie pe minus. Nu e interesul meu să fac profit-profit, vreau să aibă un impact social și să fie o cale nouă pentru a aduce și demnitatea vârstnicilor. Dacă ești conștient tot timpul că ai o responsabilitate, oriunde ești, la orice nivel ești – măturător pe stradă sau profesor universitar-, pentru mine nu contează, pentru că un alt principiu al lui Bahala spune că dacă îți faci munca într-o atitudine de a-I sluji pe semenii tăi, cu toată dragostea, are aceeași valoare ca și o rugăciune, ca și o adorație a lui D-zeu. De aceea eu respect și admir pe oricine, și mai ales pe oamenii simpli care încearcă să fie sută la sută corecți, care nu așteaptă laude, e mult mai valoros decât cineva barosan,  care face ceva.