- O echipă de oameni de ştiinţă polonezi a dezvăluit singurul exemplu cunoscut al unei mumii egiptene însărcinată
- Se credea că mumia era a unui preot bărbat, dar scanările arată că este de fapt vorba de o femeie în ultimele etape ale sarcinii
- Cercetătorii au numit-o pe femeie „doamna misterioasă”
O echipă de oameni de ştiinţă polonezi a dezvăluit singurul exemplu cunoscut al unei mumii egiptene însărcinată, anunţă BBC.
Descoperirea a fost făcută de cercetătorii de la Warsaw Mummy Project şi prezentată joi în Journal of Archaeological Science. Proiectul, început în 2015, foloseşte tehnologia pentru a examina artefacte adăpostite la Muzeul Naţional din Varşovia.
Se credea că mumia era a unui preot bărbat, dar scanările arată că este de fapt vorba de o femeie în ultimele etape ale sarcinii. Experţii din proiect consideră că rămăşiţele sunt cel mai probabil ale unei femei cu statut social înalt, cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani, care a murit în secolul I î.Hr.
Folosind circumferinţa capului fătului, oamenii de ştiinţă estimează că femeia era între săptămânile 26 şi 30 de sarcină când a încetat din viaţă, din motive necunoscute.
„Aceasta este cea mai importantă şi cea mai semnificativă constatare a noastră de până acum, o surpriză totală”, a declarat, pentru Associated Press, Wojciech Ejsmond de la Academia de Ştiinţe din Polonia.
Cercetătorii au numit-o pe femeie „doamna misterioasă” din Muzeul Naţional din Varşovia, din cauza relatărilor contradictorii legate de originea sa.
Ei spun că mumia a fost donată pentru prima dată Universităţii din Varşovia în 1826, donatorul susţinând că a fost găsită în mormintele regale din Teba. Inscripţiile de pe sicriul şi sarcofagul elaborat au determinat experţii din secolul al XX-lea să creadă că mumia este a unui preot bărbat pe nume Hor-Djehuti.
Dar oamenii de ştiinţă, după ce au identificat-o ca femeie cu tehnologia de scanare, cred că mumia a fost plasată la un moment dat într-un sicriu greşit de dealerii de antichităţi în secolul al XIX-lea, când jefuirea şi reambalarea rămăşiţelor era o obişnuinţă.