- În ciuda avertismentelor privind planurile lui Vladimir Putin pentru un război major în Ucraina, mulți au continuat să nege posibilitatea unei invazii rusești.
- Rusia a invadat Ucraina în urmă cu exact o lună.
- În bătălia dintre autocrație și democrație, Ucraina este acum în prima linie și în prima noastră linie.
După apusul mult așteptat al unei pandemii, lumea se dezmorțea domol așteptând un concediu de la îngrijorările ce privesc propria sănătate sau factorii economici influențați de pandemie. Începutul anului ne-a făcut să stăm cu ochii pe Rusia, să ascultăm diferite păreri, să recitim o istorie pe care nu voiam să credem că trebuie să o putem înțelege. În ciuda avertismentelor detaliate în avans privind planurile lui Vladimir Putin pentru un război major în Ucraina, mulți observatori au continuat să nege până în ultima clipă posibilitatea unei invazii rusești la scară largă.
Advertisment
Rusia a invadat Ucraina în urmă cu exact o lună. Într-o zi ne-am trezit dintr-un somn care nu a mai fost liniștit de atunci. În bătălia dintre autocrație și democrație, dintre dictatură și libertate, Ucraina este acum în prima linie și în prima noastră linie.
În urmă cu o lună, președintele rus Vladimir Putin a anunțat la televizor că invadează Ucraina și a avertizat Occidentul că orice tentativă de intervenție ar putea fi întâmpinată cu represalii nucleare.
Recomandări
În cele patru săptămâni care au trecut de atunci, forțele rusești au lansat atacuri aeriene, au asediat orașe și au determinat milioane de oameni să fugă de cele mai grave violențe pe care le-a văzut Europa în ultimele decenii. Conflictul a reconfigurat peisajul geopolitic, adâncind un fragment între Moscova și Occident care amintește de Războiul Rece.
Un război istoric
Putin consideră că prăbușirea Uniunii Sovietice este „dispariția Rusiei istorice” și s-a plâns în mod frecvent că așezarea post-sovietică a despărțit milioane de ruși de patria lor, răpind în același timp Rusia de teritoriile sale de drept. Acest sentiment de nemulțumire a alimentat obsesia lui Putin față de Ucraina, o țară a cărei întreagă existență a ajuns să reprezinte presupusa nedreptate a ordinii mondiale de după 1991.
Putin nu este primul conducător rus care neagă dreptul la existență al Ucrainei. Dimpotrivă, negarea Ucrainei este un fir comun în istoria Rusiei, care se întinde pe sute de ani și care rămâne larg răspândit în Rusia de astăzi. Cu toate acestea, puțini au îmbrățișat vreodată această doctrină a negării cu atâta fervoare ca Putin.
Ce am făcut noi până acum
Dragobetele din acest an ne-a găsit în stradă unde ne-am canalizat toată iubirea pentru vecinii ucraineni. Am ieșit în stradă pentru un război nedrept cu ei, un război născut din orgolii și potențiale patologii ale unui dictator.
Unele inițiative ale românilor, concentrate în grupul „Uniți pentru Ucraina” le-a dat raze de speranțe atât ucrainenilor, cât și nouă. Ne-am amintit de o umanitate pe care nu o văzusem de mult. De atunci lumea s-a mobilizat, au făcut donații, au primit în sânul familiei refugiați. Dar ce se întâmplă când entuziasmul dispare? Ne-am săturat oare de război?
O dozare înțeleaptă a energiei
La începutul pandemiei stropeam cu alcool toate produsele de la supermarket, ne spălam frenetic pe mâini și un strănut ne crea anxietăți pe care le duceam cu greu. Apoi, chiar dacă numărul cazurilor era în creștere, am început să devenim mai neglijenți, iar asta a avut repercusiuni.
Dozarea eforturilor noastre trebuie să fie o lecție pe care sperăm că am învățat-o din pandemie. La o lună de război nu ne dorim decât să se termine. Afară s-a încălzit și nu mai vrem să ne fie rușine cu fericirea noastră pentru o viață pe care alții nu o mai au.
O abordare înțeleaptă este să ne dozăm energia, empatia și răbdarea și să acționăm calculat. Războiul încă nu s-a terminat, și nu se va termina dacă ne mutăm privirea în altă direcție.
Partenerii noștri