Părintele George Trăilescu din Mehedinți împarte lumina de 11 ani. Deși nu mai știe cum arată lumina soarelui sau a stelelor. Dar are lumina în suflet, iar credința l-a ajutat să depășească problemele de zi cu zi.
Din cauza unei boli, George Trăilescu a rămas orb când avea doar câțiva ani. A crescut într-un centru special pentru nevăzători, din Cluj, apoi s-a pregătit pentru a deveni asistent medical.
După Revoluția din 1989, a început să meargă la slujbele de la biserică și a hotărât să se facă preot. Acum, slujește la mănăstirea Cerneți, din Mehedinți, și încearcă să-i ajute și pe alții să găsească putere să facă față greutăților.
„„Este mai fericit a da, decât a lua”. Adică, vrea domnul Hristos să spună că omul care încearcă să uite de el însuși, să-și lărgească inima, să-și lărgească ființa sa spre a acorda atenție celorlalți, până la urmă, uită de propriile lui necazuri, care pot fi foarte mici în raport cu ale celuilalt”, spune preotul George Trăilescu.
Pentru Veronica Zimța, părintele Trăilescu reprezintă întruchiparea divinității. L-a cunoscut când a aflat că e grav bolnavă și rămăsese fără nicio speranță. Iar preotul a ajutat-o să găsească puterea să lupte.
„Părintele m-a motivat foarte mult. Eu am o problemă foarte gravă de sănătate, cu care mă lupt de vreo șase ani, și de câte ori îi spun, dânsul găsește cuvintele potrivite ca să mă ridice. De fiecare dată.”, povestește Veronica Zimța.
Zeci de credincioși primesc, în fiecare an, Lumina Sfântă de la făclia din mâna preotului Trăilescu. Unora le-a devenit părinte de suflet. Pentru alții, e preotul nevăzător care îi strigă să le dea lumină.
„Au fost momente grele. Momente în care chiar îți vine să cedezi. Și părintele m-a ajutat să trec peste aceste momente prin vorbele sale și prin sfaturile sale”, spune o credincioasă.
„E o forță, nu știu. Chiar nu-mi mai găseam cuvintele. Am început să plâng când l-am văzut cântând “ Veniți și luați lumina!” . O voce caldă și…privirea…de nicăieri”, spune un alt participant la slujbă.